Cu peste 30 la sută dintre bebelușii americani născuți în acest fel, mulți experți medicali trag alarme cu privire la normalizarea procedurii. Cezariana, una dintre cele mai remarcabile realizari ale medicinei moderne, sunt din ce in ce mai analizate. Cu peste 30% dintre bebelușii americani nășcuți în acest fel, mulți experți medicali trag alarme cu privire la normalizarea procedurii, care, potrivit cercetărilor (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5697917/#:~:text=RESULTS,%25CI%200.48%E2%80%930.57).), poate crește riscul de infecție postpartum și deces matern. În plus, un  raport de investigație din 2021 (https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2777679), publicat în JAMA Network Open, a constatat că stimulentele financiare pot influența utilizarea cezariana. Oare cezarianele inutile pun mamele în pericol? Foarte puține nașteri sunt de natură emergentă și necesită de fapt cezarană, a declarat pentru The Epoch Times dr. Nathan Riley, un obstetrician și ginecolog certificat de consiliu. Deoarece mulți medici se simt incomod în manipularea unor nașteri vaginale complexe, cezariana sunt adesea recomandate pentru a evita riscurile potențiale, a adăugat el. Cu toate acestea, cezariana au o mortalitate materna mai mare (https://www.ajog.org/article/S0002-9378(14)00055-6/fulltext)si rate de complicatii severe in comparatie cu nasterea vaginala, conform Colegiului American al Obstetricienilor si Ginecologilor. Cezaraniile planificate au avut mai multe probleme cum ar fi infecția, hemoragia, histerectomia, spitalizarea mai lungă și chiar stopul cardiac față de nașterile vaginale planificate, a descoperit un studiu canadian care a analizat peste 2,3 milioane de nașteri din aprilie 1991 până în martie 2005. Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor sfătuiește furnizorii de sănătate să cântărească cu atenție riscurile de cezariană și să prevină utilizarea excesivă. Cezariana primară, prima cezariana a unei femei, nu este recomandata in special, intrucat fiecare creste sansa unor probleme legate de placenta in viitoarele sarcini. Anomalii placentare cum ar fi placenta previa si placenta accreta apar atunci cand placenta creste in locul nefiziologic al uterului, a spus dr. Riley. „De fiecare dată când un medic face o incizie în cezariana, cu atât sunt mai mari șansele ca placenta să se atașeze de cicatricea inciziei.” Acest lucru prezintă riscuri semnificative atât pentru mamă, cât și pentru copil, a menționat el. Între 1999 și 2019, ratele de nașterre prin cezariana au crescut de la 22% la peste 32% la nivel național. Mortalitatea maternă s-a dublat în aceeași perioadă. Această tendință paralelă evidențiază necesitatea unor discuții nuanțate despre riscurile și beneficiile cezariana. Dincolo de cicatrici În timp ce o cezarană poate fi o procedură de salvare atât pentru mamă, cât și pentru copil atunci când apar complicații, această metodă chirurgicală vine, de asemenea, cu propriul set de efecte secundare potențiale - dincolo de probabilitatea apariției cicatricilor permanente pe piele și uter din inciziile făcute în timpul procedura. Probleme de alăptare Cercetările au arătat că cezariana poate întârzia debutul producției de lapte matur sau când intră laptele matern al mamei. Complicațiile legate de alăptare nu sunt de obicei pe termen lung. În cazuri rare, totuși, afectarea neurologică permanentă poate opri total producția de lapte. Dr. Michele Sayball, medic naturist și moașă autorizat, a împărtășit povestea unei femei. Pacienta a ales o cezarană pentru prima naștere la 38 de săptămâni de gestație, considerând-o cu risc scăzut. „Operația a avut succes în sensul că atât copilul, cât și mama erau sănătoși”, a declarat dr. Sayball pentru The Epoch Times. Cu toate acestea, efectele secundare ale anesteziei au împiedicat mama să producă lapte matern pentru nou-născutul ei. Supărată de riscurile minimizate, femeia a ales ulterior nașterile vaginale naturale și i-a alăptat cu succes la sân, a spus dr. Sayball. Dureri Paciențele postcezarană se luptă adesea cu durerea post-operatorie, a declarat dr. Courtney Kahla, un chiropractician specializat în îngrijirea postpartum, pentru The Epoch Times. „O pacientă a spus că a stat cu dureri nervoase chinuitoare zile după cezariașă, că durerea a fost mai rea decât contracțiile travaliului și că recuperarea după o cezarană a fost cel mai greu lucru pe care l-a făcut vreodată.” Medicii administrează anestezie epidurală sau rahianestezie pentru a amorți corpul mamei pentru a efectua cezariana. Anestezia poate provoca dureri continue de la locul intervenției chirurgicale sau de la locul injectării, a adăugat dr. Kahla. De asemenea, pot apărea dureri de cap severe ale coloanei vertebrale din cauza scurgerilor de lichid rahidian Alte probleme de sănătate În cazuri rare, au fost raportate leziuni ale nervilor (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5765958/), infecții (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7185527/)sau probleme de respirație cauzate de anestezie care se deplasează pe coloana vertebrală. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3087263/) Dacă acul este introdus prea adânc sau într-un unghi greșit, poate deteriora măduva spinării. În unele cazuri, un hematom, o colecție de sânge, se poate forma în jurul măduvei spinării dacă un vas de sânge este perforat accidental în timpul procedurii. Acest lucru poate pune presiune asupra nervilor și poate provoca daune. O reacție alergică la medicamentele de anestezie poate provoca simptome care imită leziunile nervoase, cum ar fi amorțeală, furnicături sau slăbiciune. Infecția poate apărea dacă pielea de la locul unde este introdus acul nu este curățată și dezinfectată corespunzător înainte de procedură. Introducerea bacteriilor de pe suprafața pielii în spațiul subarahnoidian, unde circulă lichidul cefalorahidian, poate duce la o infecție. Pacienții cu sistem imunitar compromis, cum ar fi cei cu anumite afecțiuni medicale sau care iau medicamente imunosupresoare, pot fi mai susceptibili la infecții. De ce cresc ratele de cezariana? Factori multipli determină creșterea cezarianelor. În primul rând, scăderea sănătății metabolice generale a Americii a dus la mai multe sarcini cu risc ridicat și nașteri care necesită cezaranțe, potrivit Dr. Riley. Femeile cu afecțiuni precum diabetul gestațional și hipertensiunea arterială au rate mult mai mari de naștere prin cezariana. Pregătirea medicală inadecvată cu privire la manipularea nașterilor vaginale complexe este un alt motiv, a spus dr. Riley. Atunci când bebelușii nu sunt poziționați optim, mulți medici folosesc cezariana ca o procedură mai familiară. „Ori de câte ori noi, oamenii încercăm să luptăm cu natura, de obicei nu se termină bine”, a adăugat el. Operațiile de cezariană generează mai multe profituri Statele Unite ale Americii sunt una dintre cele mai scumpe țări pentru a da naștere, cu cezariașul costând de până la cinci ori mai mult decât nașterile vaginale. Raportul din 2021 a constatat o asociere „șocant de semnificativă” între profiturile și ratele de la cezariana din spitale. Autorii raportului au constatat, de asemenea, costuri mai mari la spitalele cu mai multe cezariene. Studiul a arătat că, în sistemele de îngrijire a sănătății, în care câștigurile medicilor sunt legate de volumul procedurilor pe care le efectuează (de exemplu, atunci când medicii facturează direct plătitorilor pe baza taxelor sau când salariul unui medic individual este influențat de veniturile generate din aceste taxe prin intermediul bonusuri), există probabilitatea ca stimulentele financiare să influențeze comportamentul medicului. După cum arată studiul, „mai multe proceduri de cezariană ar genera un salariu mai mare”. Descoperirile evidențiază stimulentele financiare ca un potențial motor al ratelor ridicate de cezariana din țară. Cercetătorii recomandă examinarea stimulentelor spitalicești pentru profit pentru a încuraja utilizarea adecvată. Cercetările din 2017 arată, de asemenea, că spitalele cu scop lucrativ efectuează mai multe operațiuni cezariene decât organizațiile nonprofit. Deoarece motivațiile financiare par să joace un rol, se impune o privire mai atentă asupra structurilor de stimulare a spitalelor pentru a se asigura că femeile primesc îngrijire optimă, personalizată, au concluzionat autorii. Pentru informaţii de specialitate apelaţi pe specialistul nostru dr. Lăpuşan Erika Medic primar Obsterică-Ginecologie LINK(https://www.theepochtimes.com/health/c-section-births-higher-risks-for-mothers-higher-profits-for-hospitals-5477734?utm_source=healthnoe&src_src=healthnoe&utm_campaign=health-2023-09-14&src_cmp=health-2023-09-14&utm_medium=email&est=U1TCVtFmBAEwQ57%2BieK5enOIyBemtQ43i%2BXYhNWaoaaC6cEjN70x6kWrvdARiOHgr54LxNt3jD3cew%3D%3D)

Atrofia vaginală este atunci când pereții vaginului devin subțiri, uscaţi și inflamaţi. Acest lucru se poate întâmpla atunci când corpul dumneavoastră produce mai puțin estrogen, cum ar fi în timpul și după menopauză. Această afecțiune și simptomele sale împreună sunt numite sindrom genito-urinar al menopauzei (GSM). O vei observa atât în ​​vagin, cât și în tractul urinar. Ai putea avea: • Uscăciune sau arsură vaginală • Mâncărime în organele genitale • Secreții vaginale neobișnuite • Mai multe infecții cu drojdie • Senzaţie de arsură la urinare. • Nevoia de a urina des  • Îmi este greu să țin urina (incontinență) • Mai multe infecții ale tractului urinar (ITU) • Disconfort sau sângerare în timpul sau după sex • Mai puțină lubrifiere naturală atunci când faci sex De obicei, uscăciunea este primul semn. Multe femei le au după menopauză. Dar este posibil să le aveți în anii de dinainte, o perioadă numită perimenopauză. GSM este comun: până la 40% dintre femei după menopauză au aceste simptome. Cauzele atrofiei vaginale Cauza atrofiei vaginale este o scădere a nivelului de estrogen. La menopauză, nivelul de estrogen al unei femei poate scădea cu aproximativ 85%. Când corpul tău are mai puțin estrogen, țesuturile genitale devin mai fragile. Menopauza este cel mai frecvent motiv pentru GSM, dar nivelul de estrogen poate scădea și din cauza: • Alăptarea • Medicamente antiestrogenice • Unele pastile contraceptive • Operație pentru îndepărtarea ambelor ovare • Chimioterapia • Radioterapia pelvină • Tratamentul hormonal Tratamente O modalitate de a ușura aceste probleme este să faci sex. Cei care au activitate sexuală regulată, singuri sau cu un partener, tind să aibă cazuri mai ușoare de atrofie vaginală decât cei care nu o fac. Activitatea sexuală crește fluxul de sânge către vagin și îl ajută să rămână elastic. Dacă aveți uscăciune și disconfort legat de GSM, mai ales atunci când faceți sex, cremele hidratante vaginale sau lubrifianții pe bază de apă vă pot ajuta. Le folosești la fiecare câteva zile și chiar înainte de actul sexual. Dacă le-ați încercat și încă aveți dureri, discutați cu medicul dumneavoastră despre alte opțiuni de tratament. Dacă medicul dumneavoastră vă diagnostichează cu această afecțiune, terapia cu estrogeni poate fi o opțiune. Îți poate îngroșa pereții vaginali și poate ușura multe dintre celelalte simptome ale GSM, de asemenea. Estrogenul vine sub diferite forme: • Creme sau supozitoare pe care le puneți în vagin • Un inel moale și flexibil pe care medicul dumneavoastră îl introduce intravagina • Pastile Pot exista efecte secundare, așa că discutați cu medicul dumneavoastră pentru a vedea ce este potrivit pentru dvs. Dacă aveți uscăciune, mâncărime sau arsuri, nu folosiți parfumuri, loțiuni parfumate, deodorante sau pudre pe zona pelviană. Utilizați săpun fără parfum. Nu purta haine strâmte. Proprietele de chiloți și tampoanele pot crește iritația deoarece conțin material sintetic. Diagnostic Medicul dumneavoastră va folosi trei metode pentru a diagnostica afecțiunea: 1. Test de urină. Medicul dumneavoastră va primi o probă de urină pentru testare, mai ales dacă aveți probleme urinare. 2. Examenul pelvian. Medicul dumneavoastră vă va uita îndeaproape organele genitale și vă va simți înăuntru pentru a vă verifica colul uterin. 3. Test de echilibru ph avginal. Pentru acest test, medicul dumneavoastră poate folosi o bandă de hârtie pentru a verifica echilibrul acid din vagin. Factori de risc Există două lucruri principale care vă pot crește șansele de atrofie vaginală și GSM. 1. Fumat. Fumatul restricționează fluxul sanguin, inclusiv în zona vaginală. De asemenea, scade cantitatea naturală de estrogen din corpul tău. 2. A nu avea nașteri vaginale. Cele care nu au avut o naștere vaginală au mai multe șanse de a avea probleme legate de GSM decât cele care au. LINK(https://www.webmd.com/menopause/vaginal-atrophy?ecd=wnl_wmh_091023&ctr=wnl-wmh-091023_lead_cta&mb=qSPW1kl2eZaQYAaD%2FlT348%2FbKvHPg5sLL%40RYyspdPrg%3D) Pentru informaţii de specialitate apelaţi pe specialistul nostru dr. Lăpuşan Erika Medic primar Obsterică-Ginecologie LINK

Bine ați venit la Impact Factor , doza dvs. săptămânală de comentariu la un nou studiu medical. Sunt Dr. F. Perry Wilson de la Școala de Medicină din Yale. Practic, toate cancerele sunt cauzate de un amestec de factori genetici și de mediu, unele tipuri de cancer fiind determinate mai puternic de unul din factori faţă de altul. Când vine vorba de cancerul ovarian ,(https://emedicine.medscape.com/article/255771-overview) care ucide mai mult de 13.000 de femei pe an în SUA (https://www.cancer.org/cancer/types/ovarian-cancer/about/key-statistics.html), factorii genetici precum mutațiile genei BRCA sunt bine descriși. Alți factori de risc, cum ar fi menarha precoce și nuliparitatea, sunt dificil de modificat. Singura toxină de mediu care este legată de cancerul ovarian este azbestul (https://emedicine.medscape.com/article/295966-overview). Totuși, marea majoritate a femeilor care dezvoltă cancer ovarian nu au o genă cunoscută cu risc ridicat sau expunere la azbest, așa că pot exista și alți factori declanșatori. Cum îi găsim? Răspunsul poate fi doar o bună epidemiologie de modă veche. Când sunteți în căutarea unui nou agent vinovat care cauzează o boală relativ rară, designul studiului caz-control este cel mai bun prieten al tău. Exact asta au făcut cercetătorii, conduși de Anita Koushik de la Universitatea din Montreal, într-un nou studiu (https://oem.bmj.com/content/early/2023/06/01/oemed-2022-108557)apărut în revista Occupational and Environmental Medicine . Ei au identificat 497 de femei din Montreal care fuseseră recent diagnosticate cu cancer ovarian. Apoi au comparat acele femei cu 897 de femei fără cancer ovarian, pe baza vârstei și adresei. (Această abordare nu ar funcționa bine în Statele Unite, deoarece diagnosticul cancerului ovarian ar putea depinde de accesul la îngrijire medicală, care nu este universal aici. În Canada, totuși, este mai sigur să presupunem că oricare femeie care ar fi putut face cancer ovarian în Montreal ar fi fost detectată.) Prin cazurile și controalele identificate, cercetătorii au luat o istorie profesională detaliată pentru fiecare participant: fiecare loc de muncă la care a lucrat vreodată, când și pentru cât timp. Fiecare ocupație a fost mapată la un set standardizat de industrii și, în mod interesant, la un set de expuneri de mediu, variind de la talc cosmetic la vapori de gătit la praf de bumbac, în ceea ce este cunoscut sub numele de matrice de expunere la locul de muncă. Desigur, au colectat și date despre alți factori de risc pentru cancerul ovarian. Ulterior, este o doar o simplă chestiune de a analiza rata cancerului ovarian în funcție de ocupație și expuneri asociate ocupației, luând în considerare diferențele în lucruri precum ratele de sarcină. Un scută întrerupere aici. Am fost la cina cu soția mea aseară și i-am vorbit despre acest studiu și am întrebat: „Care crezi că este ocupația cu cea mai mare rată a cancerului ovarian?” Și fără să ezite, ea a spus: „Coafezele”. Ceea ce m-a uimit este faptul că deşi răspunsul a fost atât de aleatoriu el ea a fost 100% corect. Coafezele, cele care lucrau în industrie de mai bine de 10 ani, aveau un risc de trei ori mai mare de cancer ovarian decât martorii care nu fuseseră niciodată cofeze. Bineînțeles, soția mea este un chirurg oncolog, așa că are un pic de experienţă în această zonă. Mulți dintre voi știți, de asemenea, că există de fapt un corp decent de literatură (https://academic.oup.com/ije/article/38/6/1512/672312)care ne arată rate mai mari ale diferitelor tipuri de cancer în rândul coaforilor, probabil datorită varietății de substanțe chimice la care sunt expuși în mod continuu. Profesia numărul doi cu cel mai mare risc de pe listă? Contabilele, cu un risc aproximativ de două ori mai mare. Acela este mai mult un puzzle. Ar putea fi un rezultat fals pozitiv; la urma urmei, au fost verificate mai multe ocupații și o eroare aleatorie ar putea da câteva accesări care nu au sens. Dar, cu siguranță, există unii factori ocupaționali unici pentru contabile care ar putea necesita investigații suplimentare - poate expunerea la compuși organici volatili de la imprimantele de birou sau doar un mediu de birou deosebit de sedentar. În ceea ce privește expunerile specifice, au existat riscuri mari observate cu hidrocarburile aromatice mononucleare, înălbitori, etanol (https://reference.medscape.com/drug/alcohol-ethyl-ethanol-343730)și fluorocarburi, printre altele, dar trebuie să fim puțin mai atenți aici. Aceste expuneri nu au fost măsurate direct. Mai degrabă, pe baza categoriei de locuri de muncă descrise de o femeie, expunerile au fost imputate pe baza matricei de expunere loc de muncă. Ca atare, corelațiile dintre job și expunerea particulară sunt într-adevăr destul de ridicate, ceea ce face, în esență, imposibil de a afla dacă este vorba, de exemplu, faptul de a fi coafor, sau de a fi expus la fluorocarburile din coafor sau de a fi expus la altceva. ca şi cofeză, este problema. În acest mod funcționează aceste tipuri de studii; tind să ridice mai multe întrebări decât cele la care răspund. Dar într-o lume în care un diagnostic de cancer poate părea complet din senin, ele oferă punctul de plecare care într-o zi poate duce la un agent sau un grup de agenți vinovați mai definitiv. Până atunci, ar putea fi înțelept ca frizerii şi coafezele să se asigure că locul de muncă este bine ventilat. F. Perry Wilson, MD, MSCE, este profesor asociat de medicina si director al Yales Clinical and Translational Research Accelerator. Lucrarea sa de comunicare științifică poate fi găsită în Huffington Post, pe NPR și aici pe Medscape. El postează pe Twitter @fperrywilson (https://twitter.com/fperrywilson)și noua sa carte, How Medicine Works and When It Doesn't (https://www.hachettebookgroup.com/titles/f-perry-wilson-md/how-medicine-works-and-when-it-doesnt/9781538723623/?lens=grand-central-publishing), este disponibilă acum . LINK(https://www.medscape.com/viewarticle/994113?ecd=mkm_ret_230903_mscpmrk_onc_gyno_etid5811886&uac=7051PY&impID=5811886) pentru informaţii apelaţi specialiştii noştri (https://www.amedianet.ro/team-4-3)

După ce Canada a legalizat canabisul de agrement în 2018, rata de îngrijire de urgenţă a consumului de canabis în timpul sarcinii în Ontario aproape sa dublat, indică datele. Un studiu pe populație arată că rata consumului de îngrijire de urgenţă legată de canabis în timpul sarcinii a crescut de la 11 la 100.000 de sarcini înainte de legalizare la 20 la 100.000 de sarcini după aceea: o creștere de 82%. Creșterile absolute au fost însă mici. „Descoperirile noastre sunt în concordanță cu studiile care evidențiază faptul că consumul de canabis în timpul sarcinii a crescut în America de Nord, iar acest studiu sugerează că legalizarea canabisului ar putea contribui și accelera astfel de tendințe”, autorul studiului Daniel Myran, MD, MPH, un specialist în domeniul sănătății publice și al prevenirii. medic de medicină de la Universitatea Ottawa din Ontario, Canada, a declarat pentru Medscape Medical News. Studiul a fost publicat (https://www.cmaj.ca/content/195/20/E699)online pe 23 mai în Canadian Medical Association Journal. Riscuri pentru nou-născuți  Într-un  studiu din 2019, (https://www.medscape.com/viewarticle/914558)7% dintre femeile din SUA au raportat că au consumat canabis în timpul sarcinii în 2016-2017, ceea ce a fost dublu față de rata de 3,4% în 2002-2003. Myran și colegii au emis ipoteza că legalizarea canabisului nemedical a afectat consumul de droguri în timpul sarcinii în Ontario. „De asemenea, am emis ipoteza că îngrijirea spitalicească pentru consumul de canabis ar fi asociată cu rezultate neonatale adverse, chiar și după ajustarea pentru alți factori de risc importanți care pot diferi între persoanele cu și fără consum de canabis”, a spus el. Analiza transversală repetată a cercetătorilor a evaluat schimbările în numărul de gravide care au primit îngrijiri acute din ianuarie 2015 până în iulie 2021, în rândul tuturor pacienților care erau eligibili pentru acoperirea de sănătate publică din Ontario. Cohorta finală de studiu a inclus 691.242 de paciente însărcinate, dintre care 533 au avut cel puțin o sarcină cu vizite de îngrijire acută legate de canabis. Aceste mame au avut o vârstă medie de 24 de ani față de 30 de ani pentru omologii lor fără astfel de vizite. Folosind regresia segmentată, cercetătorii au comparat modificările ratei trimestriale a gravidelor cu îngrijire acută legată de consumul de canabis (rezultatul primar) cu cele ale îngrijirii acute pentru afecțiuni de sănătate mintală sau pentru consumul de substanțe non-cannabis (condițiile de control). „ Greţurile severe de dimineață (https://emedicine.medscape.com/article/254751-overview)au fost un factor de risc major care au generat îngrijirea în departamentul de urgență sau în spital pentru consumul de canabis”, a spus Myran. „Lucrările anterioare au descoperit că persoanele care consumă canabis în timpul sarcinii declară adesea că acesta a fost folosit pentru a gestiona simptomele provocatoare ale sarcinii, cum ar fi grețurile matinale”. Cele mai multe evenimente de îngrijire acută (72,2%) au fost vizite la departamentul de urgență. Cele mai frecvente motive pentru îngrijirea de urgenţă au fost consumul dăunător de canabis (57,6%), urmat de dependența sau sevrajul la canabis (21,5%) și intoxicația acută cu canabis (12,8%). În comparație cu sarcinile fără îngrijire de urgenţă, cele cu îngrijire urgenţă legată de canabis au avut rate mai mari de rezultate adverse neonatale, cum ar fi nașterea înainte de vârsta gestațională (https://emedicine.medscape.com/article/259269-overview)de 37 de săptămâni (16,9% față de 7,2%), greutatea la naștere la sau sub percentila a cincea inferioară după ajustarea pentru vârsta gestațională (12,1% vs 4,4%) și internarea neonatală la terapie intensivă în primele 28 de zile de viață (31,5% vs 13%). O analiză ajustată a constatat că pacienții cu vârsta mai mică de 35 de ani și cei care trăiesc în medii rurale sau în cartierele cu cele mai mici venituri au avut șanse mai mari de îngrijire de urgenţă legată de canabis în timpul sarcinii. Pacienții care au primit îngrijiri de urgenţă pentru consumul de substanțe sau cu schizofrenie (https://emedicine.medscape.com/article/288259-overview)înainte de sarcină sau care au accesat servicii de sănătate mintală în ambulatoriu înainte de sarcină au avut un risc mai mare de îngrijire de urgenţă legată de canabis în timpul sarcinii. Mamele care au primit îngrijire de urgenţă pentru canabis au avut, de asemenea, un risc mai mare de îngrijire urgenţă pentru hiperemesis gravidarum în timpul sarcinii (30,9%).  Rata îngrijirii acute pentru alte tipuri de consum de substanțe, cum ar fi alcoolul și opioidele, nu s-a schimbat după legalizarea canabisului, iar îngrijirea de urgenţă pentru afecțiunile de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia în (https://emedicine.medscape.com/article/286759-overview)timpul sarcinii, a scăzut cu 14%, a remarcat Myran. „Medicii care îngrijesc persoanele însărcinate ar trebui să ia în considerare creșterea screening-ului pentru consumul de canabis în timpul sarcinii”, a spus Myran. „În plus, screening-ul și consilierea nestigmatizatoare repetate pot fi indicate pentru grupurile cu risc mai ridicat identificate în studiu, inclusiv pentru sarcinile cu grețuri matinale severe”. Perspectiva SUA Comentând studiul pentru Medscape , M. Camille Hoffman, MD, MSc, specialist în medicină materno-fetală la Universitatea din Colorado, Școala de Medicină din Aurora, a spus că rezultatele probabil indică faptul că legalizarea i-a făcut pe consumatorii de canabis mai puțin reticenți să se prezinte. pentru îngrijiri urgente. „Nu pot pretinde cu adevărat că acest lucru este echivalent cu o utilizare mai mare, doar că mai mulți oameni sunt dispuși să prezinte”, a spus ea. Hoffman nu a fost implicat în studiu. Rezultatele canadiene nu se aliniază perfect cu ceea ce se vede în Statele Unite. „Sugerează că ar putea exista mai multe hiperemeze canabinoide (https://emedicine.medscape.com/article/1361971-overview)codificate ca hyperemesis gravidarum, care este o afecțiune specifică sarcinii, comparativ cu una legată de dependența de canabis”, a spus Hoffman. Literatura din SUA include adesea consumul de tutun ca covariabilă, a adăugat ea. „Acest studiu nu pare să facă asta”, a spus ea. „Mai degrabă, folosește orice consum de substanță. Din această cauză, este dificil să cunoști cu adevărat contribuția canabisului la rezultatele adverse ale sarcinii în comparație cu combinația de tutun și canabis.” În cele din urmă, a subliniat ea, proporția celor care s-au prezentat pentru îngrijire acută pentru consumul de substanțe în cei 2 ani înainte de concepție a fost de 22% pentru vizitele de îngrijire acută pentru canabis față de 1% pentru vizitele fără îngrijire acută. „Acest lucru îmi sugerează că acesta a fost un grup extrem de vulnerabil și înainte de legalizarea canabisului. Diferența totală totală este de nouă în total la 100.000 – cu greu suficient pentru a trage concluzii reale. Din nou, poate că cei nouă au fost pur și simplu mai dispuși să vină. mai departe cu preocupările cu privire la legalitatea canabisului.”  Nu se cunoaște un nivel sigur al consumului de canabis, iar utilizarea acestuia de către femeile însărcinate a fost legată de probleme ulterioare de neurodezvoltare la urmașii lor. Un studiu din 2022 din SUA (https://www.medscape.com/viewarticle/980805)a sugerat că expunerea la canabis în uter poate expune copiii mai târziu în viață la autism (https://emedicine.medscape.com/article/912781-overview), tulburări psihice și abuz problematic de substanțe (https://emedicine.medscape.com/article/805084-overview), în special atunci când intră în perioadele de vârf de vulnerabilitate la sfârșitul adolescenței. În ceea ce privește impactul legalizării în anumite state din SUA, un studiu din 2022 (https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2799550)a constatat că femeile au perceput că legalizarea înseamnă un acces mai mare la canabis, o acceptare sporită a consumului și o mai mare încredere în comercianții cu amănuntul de canabis. În conformitate cu opinia lui Hoffman, acest studiu a sugerat că legalizarea a făcut ca femeile însărcinate să fie mai dispuse să discute despre consumul de canabis în timpul sarcinii în mod sincer cu furnizorii lor de îngrijire. În SUA, consumul prenatal de canabis este încă inclus în definițiile abuzului sau neglijării copiilor (https://www.guttmacher.org/state-policy/explore/substance-use-during-pregnancy)și poate duce la încetarea drepturilor părintești, chiar și în statele cu legalizare completă. „Aceste constatări subliniază necesitatea monitorizării continue a markerilor consumului de canabis în timpul sarcinii după legalizare”, a spus Myran. El a cerut, de asemenea, politici eficiente în regiunile cu canabis legal, cum ar fi creșterea etichetelor de avertizare pe produsele din canabis. Acest studiu a fost susținut de Institutul Canadien de Cercetare în Sănătate și de site-ul ICES al Universității din Ottawa, care este finanțat printr-un grant anual de la Ministerul Sănătății din Ontario și Ministerul Îngrijirii pe termen lung. Myran raportează o taxă de vorbitor de la Universitatea McMaster. Hoffman raportează că nu există relații financiare relevante LINK(https://www.medscape.com/viewarticle/992488?ecd=soc_tw_230530_mscpedt_news_mdscp_cannabis&faf=1#vp_1)

Pentru mai multe informaţii apelaţi la https://www.amedianet.ro/profile/amedia200289333/profile(https://www.amedianet.ro/profile/amedia200289333/profile) Stopul cardiac neprevăzut este responsabil pentru 65.000 de decese în Germania în fiecare an. Este adesea văzută ca o problemă a persoanelor în vârstă, dar poate apărea și la persoanele mai tinere: în fiecare an, afectează între 1000 și 2000 de persoane cu vârsta sub 40 de ani. Multe dintre aceste decese la o vârstă fragedă pot fi prevenite (https://herzstiftung.de/junge-herzen-retten). Stopul cardiac subit este termenul dat decesului care rezultă dintr-o cauză cardiacă și are loc într-o oră de la observarea simptomelor. Dacă nu sunt prezenți martori, stop cardiac brusc este prezent dacă persoana a fost în stare de sănătate aparent bună cu 24 de ore înainte de moartea cardiacă. Fatalitatea este de obicei rezultatul fibrilației ventriculare (https://emedicine.medscape.com/article/158712-overview)susținute sau al tahicardiei ventriculare (https://emedicine.medscape.com/article/159075-overview)susținute care duce la stop cardiac. Ce ar trebui să ia în considerare practicienii de asistență medicală primară pentru a detecta la timp pacienții cu risc? Recunoașterea semnelor de avertizare Semnele de avertizare care ar trebui să-i determine pe medici să ia în considerare un risc crescut de stop cardiac brusc includ următoarele: • Episoade de leșin (https://emedicine.medscape.com/article/811669-overview)scurte, inexplicabile, care apar mai ales cu stres, activitate fizică sau zgomote puternice (de exemplu, sunet de alarmă) • Convulsii fără un rezultat patologic clar EEG (de exemplu, epilepsie) • Accidente inexplicabile sau accidente de mașină • Insuficiență cardiacă (https://emedicine.medscape.com/article/163062-overview)sau dependență de stimulator cardiac înainte de vârsta de 50 de ani „Toate acestea sunt indicii care ar putea indica o boală cardiacă subiacentă care ar trebui investigată de un profesionist medical”, a explicat Silke Kauferstein, dr., șeful Centrului pentru stop cardiac brusc și sindrom de aritmie familială de la Institutul de Medicină Legală al Universității. Frankfurt pe Main, Germania, într -un podcast (https://impuls-podcast-herzstiftung.podigee.io/54-ploetzlicher-herztod-bei-teenagern-schicksal-oder-vermeidbar#t=15)al German Heart Foundation. Sportul este rar responsabil Stopul cardiac brusc are numeroase cauze. Stopurile cardiace bruște într-un mediu sportiv profesionist, în special la fotbaliștii tineri, în formă, atrag întotdeauna atenția. Cu toate acestea, sportul joacă un rol mai puțin important în stopul cardiac brusc decât se presupune adesea, chiar și la persoanele tinere. „Incidența stopului cardiac brusc este în medie de 0,7 până la 3 la 100.000 de jucători sportivi din toate grupele de vârstă”, a declarat Thomas Voigtländer, MD, președintele German Heart Foundation, într-un interviu pentru Medscape German Edition . Bărbații reprezintă 95% dintre cei afectați, iar 90% dintre aceste evenimente au loc în timpul sporturilor recreative. Tulburări ereditare Cel mai semnificativ factor de risc pentru stop cardiac brusc este vârsta; este adesea asociat cu boala coronariană (https://emedicine.medscape.com/article/349040-overview). Acest factor poate fi semnificativ încă de la vârsta de 35 de ani. În rândul persoanelor tinere, stopul cardiac brusc este adesea rezultatul bolilor cardiace congenitale, cum ar fi cardiomiopatia hipertrofică (https://emedicine.medscape.com/article/152913-overview)sau cardiomiopatia aritmogenă a ventriculului drept (https://emedicine.medscape.com/article/163856-overview). Boli precum sindromul QT lung și sindromul Brugada (https://emedicine.medscape.com/article/163751-overview)pot duce, de asemenea, la stop cardiac brusc. Printre tinerii sportivi care suferă de stop cardiac brusc, cauza este adesea un factor ereditar trecut cu vederea. „Depistarea cardiacă este recomandată în special sportivilor tineri, de înaltă performanță, începând cu vârsta de aproximativ 14 ani”, a spus Voigtländer, care este, de asemenea, cardiolog și director medical al Spitalului Agaplesion Bethanien din Frankfurt. Testarea familiei „Dacă stop cardiac brusc sau o moarte subită inexplicabilă are loc la o vârstă fragedă în familie, medicul primar trebuie să fie conștient de faptul că acest lucru s-ar putea datora unor boli de inimă care ar putea afecta restul familiei”, a spus Voigtländer. În aceste cazuri, medicii de asistență medicală primară trebuie să conecteze ceilalți membri ai familiei la departamentele de specialitate în ambulatoriu care pot testa factorii genetici, a adăugat el. „Multe dintre aceste boli genetice pot fi tratate cu succes dacă sunt diagnosticate prompt”. Lipsa de cunostinte Kauferstein, care conduce un astfel de departament de ambulatoriu de specialitate, a spus: „Din păcate, multe familii afectate nu știu că ar trebui testate și ele. Această lipsă de cunoștințe poate duce și la consecințe fatale pentru rude”. Din acest motiv, ea consideră că este crucial să se ofere mai multe informații populației generale. Stopul cardiac brusc este adesea primul semn al unei boli de inimă subiacente la persoanele tinere și sănătoase. „Vedem semnale de avertizare în testarea noastră aprofundată a cazurilor de stop cardiac brusc, care au fost adesea trecute cu vederea”, a spus Kauferstein. LINK Medscape(https://www.medscape.com/viewarticle/995495?ecd=mkm_ret_230823_mscpmrk-OUS_ICYMI_etid5774850&impID=5774850&icd=login_success_email_match_norm)

Articol preluat din MISES INSTITUTES - LINK Prezintă sitauţia medicilor din sistemul guvernamental SUA Poblema ridicată este de implicare a medicului în problemele scriptice şi birocratice în defavoarea timpului petrecut cu pacientul. Avem şi noi SIUI-ul nostru , avem dosarul electronic... 18.08.2023Gilbert Berdine, MD (Gilbert Berdine este profesor asociat de medicină la Texas Tech University Health Sciences Center și un afiliat al Institutului de Piață Liberă de la Texas Tech University.) Potrivit Asociației Medicale Americane, „Epuizarea medicului este o reacție de stres pe termen lung, care poate include următoarele: Epuizare emoțională Depersonalizarea Senzația de scădere a realizării personale.” „ Epuizarea medicilor este o epidemie în sistemul de sănătate din SUA, aproape 63% dintre medici raportând semne de epuizare, cum ar fi epuizarea emoțională și depersonalizarea cel puțin o dată pe săptămână.” „Deși mulți factori contribuie la burnout, epidemia de burnout este adesea asociată cu ineficiențe ale sistemului, sarcini administrative și cerințe sporite de reglementare și tehnologie.” Un expert rezumă cauza principală a epuizării medicului: „Se spune că oamenii nu își părăsesc locurile de muncă. Își părăsesc șefii. Dar pentru medici, medicii nu își părăsesc cariera. Își părăsesc căsuța de e-mail .” La propria instituție, cele mai frecvente surse de nemulțumire exprimate de medici sunt fișa medicală electronică (EMR), care se ocupă cu companiile de asigurări și alte sarcini administrative care îi îndepărtează pe medici de pacienții lor. Mă voi ocupa de fiecare dintre aceste cauze și voi demonstra de ce sistemul – inclusiv epuizarea creată – funcționează conform intenției. Contrar credinței populare, EMR nu a fost destinat să facă înregistrările mai ușor de citit sau să îmbunătățească îngrijirea pacientului. EMR a fost creat astfel încât Centrele pentru Servicii Medicare și Medicaid (CMS) să poată refuza în mod sistematic și obiectiv plata pentru servicii. „Dacă nu a fost documentat, nu s-a întâmplat” a devenit fundamentul pentru EMR. Medicii au fost educați prin îndoctrinare obligatorie despre cum să documenteze serviciile pentru a justifica facturarea. Au fost create șabloane pentru a instanția documentația obligatorie cu câteva clicuri de mouse. Rezultatul sunt pagini de text pe care nimeni nu le citește vreodată. Cu toate acestea, computerele pot scana notele pentru documentație, iar eșecul de a detecta documentația oferă CMS o bază obiectivă pentru refuzul plății. Fiecare serviciu are mai multe coduri cu niveluri mai mari de cod, ceea ce duce la o plată mai mare. Există cerințe pentru a atinge fiecare nivel de cod. Ceea ce administratorii nu recunosc, însă, este că valoarea timpului necesar documentării corecte a fiecărui nivel de cod (către medic) depășește cu mult valoare creșterea plății. Timpul medicului are valoare zero pentru administrator, astfel încât administratorii îi mângâie constant pe medici să petreacă mai mult timp pe fiecare înregistrare pentru a genera o plată mai mare. Unii administratori nu înțeleg acest fenomen; unii înțeleg, dar nu le pasă. Niciun administrator nu sugerează vreodată că soluția este ca medicul să petreacă mai puțin timp pe fiecare înregistrare pentru a vedea mai mulți pacienți sau să petreacă mai mult timp interacționând cu fiecare pacient. Medicii sunt evaluați în mod regulat prin sondaje Press-Gainey privind satisfacția pacienților. Companiile de asigurări au preluat doar conducerea oferită de CMS, deși companiile de asigurări au o întorsătură diferită. Companiile de asigurări solicită preautorizare pentru servicii costisitoare. Aceștia refuză autorizarea din motive cunoscute doar de compania de asigurări. Motivul declarat este întotdeauna că serviciul nu este necesar din punct de vedere medical. Nu contează ce crede medicul despre necesitatea serviciului. Este disponibil un proces de contestație, dar procesul este cât mai lung și cât se poate de neplăcut. Scopul este, evident, de a face procesul atât de neplăcut încât medicii să nu depună un recurs. Compania de asigurări m-a convins cu mult timp în urmă, așa că doar documentez că compania de asigurări a refuzat serviciul pe care l-am recomandat. Mulți alți medici au concepția greșită că bariera este generată de lipsa de educație sau înțelegere, astfel încât să poată convinge societatea de asigurări de dreptatea cererii. Efortul lor poate funcționa chiar și ocazional, dar timpul și efortul necesar nu vor merita niciodată rezultatul. Dacă banda de alergare existentă nu reduce suficient solicitările de servicii, banda de alergare de asigurare se va învârti mai repede. Mulți medici nu înțeleg că singura modalitate de a câștiga acest joc este refuzul de a-l juca. Nu va exista NICIODATĂ un sondaj Press-Gainey pentru satisfacția medicului față de companiile de asigurări. Mulți medici nu înțeleg că singura modalitate de a câștiga acest joc este refuzul de a-l juca. Nu va exista NICIODATĂ un sondaj Press-Gainey pentru satisfacția medicului față de companiile de asigurări. Mulți medici nu înțeleg că singura modalitate de a câștiga acest joc este refuzul de a-l juca. Nu va exista NICIODATĂ un sondaj Press-Gainey pentru satisfacția medicului față de companiile de asigurări. Administratorii susțin că sunt foarte îngrijorați de epuizarea medicului. Soluția lor pentru epuizarea medicului este de a crește și mai mult sarcina administrativă cu chestionare despre epuizare și educație obligatorie despre epuizare. Administratorii nu vor recunoaște niciodată că chestionarele și formarea obligatorie sunt mai degrabă parte din cauza epuizării medicului decât o soluție. Nu va exista NICIODATĂ un sondaj Press-Gainey privind satisfacția medicului cu numărul de sesiuni de formare obligatorii necesare. Care sunt consecințele epuizării medicului? Medicii se pensionează mai devreme sau se sinucid. Cu toate acestea, o scădere a numărului de medici rezolvă mai multe probleme decât creează. Sistemul de sănătate din SUA pretinde că elimină deficitul de servicii medicale. Nu este posibil să eliminăm efectiv această penurie, așa că trebuie să ne prefacem. Serviciile medicale par a fi „gratuite” pentru pacient, dar sunt încă rare, deci nu sunt de fapt gratuite. O metodă de a rezolva acest dezechilibru între actualitate și aparență se numește disiparea chiriei. În loc să plătească pentru servicii cu bani, pacienții plătesc pentru serviciile care generează neplăceri, timp de așteptare mare, cozi sau timp și efort de călătorie pentru servicii care nu mai sunt disponibile la nivel local. O altă metodă de rezolvare a dezechilibrului dintre actualitatea și aspectul serviciilor medicale este reducerea numărului de medici care comandă astfel de servicii. Mai puțini medici se traduc în mai puține servicii, ceea ce se traduce în plăți mai mici de către CMS și companiile de asigurări. Un alt beneficiu al pensionării mai devreme a medicilor (sau al sinuciderii) este că există mai multe posturi disponibile pentru numărul în exces de medici formați în fiecare an de școlile de medicină. Pe măsură ce medicii în vârstă dispar, cererea de rezidenți postuniversitari crește, astfel încât dezechilibrul actual între numărul de absolvenți de medicină și posturile de rezidențiat poate fi redus. Epuizarea medicului este o problemă pentru medici, dar este o soluție pentru CMS și alți plătitori terți de asistență medicală. Având în vedere că CMS face regulile, nu vă așteptați ca epuizarea medicului să dispară foarte curând.

Cele mai multe dureri sunt rareori o mare problemă. Dar există câteva simptome critice pe care ar fi trebuit să le verificați cât mai curând posibil. Consultați-vă medicul dacă aveți oricare dintre aceste lucruri. 1. Slăbiciune în brațe și picioare Dacă vă amorțeşte sau vă slăbeşte un picior, braț sau față, ar putea fi un semn al unui accident vascular cerebral . Acest semn este deosebit de important dacă este pe o parte a corpului sau dacă se apare fără nici un avertisment. De asemenea, ați putea avea un accident vascular cerebral dacă vă simțiți amețit, nu vă puteți menține echilibrul sau vă este greu să mergeți. De asemenea, este posibil să se manifeste ca o durere de cap bruscă , să nu vedeți bine sau să aveți probleme cu vorbirea sau înțelegerea. Nu așteptați să vedeți dacă simptomele încetează. Obțineți ajutor de urgență imediat, pentru că fiecare moment contează. Dacă primiți un medicament pentru a sparge cheagul în 4,5 ore de la debutul simptomelor, vă veți reduce șansele de probleme pe termen lung. Dacă aveți probleme legate de inimă , cum ar fi hipertensiune arterială sau fibrilație atrială , acordați o atenție deosebită acestor simptome. Dacă aveți aceste afecțiuni, este mai probabil să aveți un accident vascular cerebral . Aflați mai multe despre cum unele probleme ale brațelor pot fi legate de inima dvs. Suntem aici pentru tine MULTIMEDICA serviciul de medicină internă 2. Dureri în piept Cu toții am simțit dureri în piept într-o formă oarecare, fie că este vorba de o pulsație surdă sau de o înjunghiere ascuțită. Deoarece poate fi un semn al unei probleme grave, este important să obțineți imediat ajutor medical. Durerea sau presiunea în piept poate fi un semn al unui atac de cord sau al unei boli de inimă , mai ales dacă se întâmplă când ești activ. Persoanele care au avut dureri legate de inimă o descriu ca o senzație de arsură, plină sau strânsă în piept. Uneori este o senzație usturătoare la unul sau ambele brațe, care se poate deplasa în sus în gât, maxilar și umeri. Disconfortul poate dura mai mult de câteva minute, se poate agrava când ești activ, dispare și apoi revine. Adesea, durerea în piept nu are nimic de-a face cu inima ta . Ar putea fi din cauza unor lucruri precum arsuri la stomac sau alte probleme digestive. Nu așteptați să dispară. Consultați imediat un medic dacă aveți dureri noi sau inexplicabile în piept. Aflați mai multe despre alte cauze ale durerii în piept . Suntem aici pentru tine MULTIMEDICA  serviciul de medicină internă 3. Sensibilitate și durere în spatele gambei Acesta poate fi un semn al unui cheag de sânge în picior. Se numește tromboză venoasă profundă (TVP). Se poate întâmpla atunci când aveți o afecțiune care vă afectează modul de coagulare a sângelui . De asemenea, puteți să o aveţi dacă ați stat mult timp în pat. Sarcina , utilizarea pilulelor anticoncepționale , fumatul și excesul de greutate pot crește probabilitatea. Dacă aveți un cheag, este posibil să simțiți durere sau sensibilitate. Piciorul se poate umfla. Pielea ta se poate putea simți caldă sau se poate înroşi. Durera nu este neobișnuită după exerciții fizice , dar consultaţi medicul dacă observați umflături, căldură și roșeață. TVP poate fi gravă. Cheagurile de sânge din picioare se pot rupe, pot călători prin fluxul sanguin și pot bloca fluxul de sânge către plămâni . Medicii numesc asta o embolie pulmonară și poate fi mortală. Aflați mai multe despre simptomele cheagurilor de sânge și despre cum să vă dați seama dacă aveți unul . Suntem aici pentru tine MULTIMEDICA  serviciul de medicină internă vă putem în plus masura pe loc INR-ul (întepătură deget - răspuns 5 minute) 4. Sânge în urină Există mai multe motive pentru care s-ar putea să vezi sânge când urinezi. Dacă aveți pietre la rinichi , sângele vă poate face urina roz sau roșiatică. Aceste cristale mici care se formează în urină pot provoca o mulțime de dureri în zona spatelui. Medicul dumneavoastră poate face o scanare CT sau o ecografie pentru a le vedea. Unele pietre la rinichi vor trece de la sine, dar așteptarea poate fi dureroasă. S-ar putea să aveți nevoie de o procedură pentru a rupe cele mai mari. Dacă vedeți sânge în urină , sau trebuie să urinaţi mai des sau aveți o senzație de arsură atunci când mergeți, este posibil să aveți o infecție a tractului urinar în vezica urinară sau rinichi . Obțineți ajutor imediat. Această afecțiune poate duce la afectarea rinichilor și la probleme mai grave. Sângele din urină poate fi uneori și un semn al altor boli, inclusiv cancerul de vezică urinară sau de rinichi . Aflați mai multe despre simptomele cancerului de vezică urinară . Suntem aici pentru tine MULTIMEDICA  vă putem face un examen pe loc de urină - răspuns 5 minute) 5. Respiraţie şuierătoare -(weezing) Dacă auziți un șuierat când respiri , adresați-vă medicului dumneavoastră. Wheezingul ar putea fi un semn de astm bronșic , o boală pulmonară , o reacție alergică severă sau expunere la substanțe chimice. De asemenea, ar putea semnala pneumonie sau bronșită . Tratamentul depinde de cauză. De exemplu, dacă  astmul este de vină, un inhalator ar putea face parte din planul dumneavoastră de tratament pentru a opri crizele. Aflați mai multe despre cauzele respirației șuierătoare . Suntem aici pentru tine MULTIMEDICA  serviciul de pneumologie 6. Gândurile de sinucidere Dacă te simți fără speranță, ca și cum nu ai cum să-ți rezolvi problemele, cere ajutor imediat. Te poate face să te simți mai bine să vorbești cu un consilier calificat. Este privat, așa că vă puteți simți confortabil vorbind despre cum vă simțiți. De asemenea, puteți intra într-o cameră de urgență sau într-o clinică de urgență și puteți cere ajutor. Un medic sau un consilier vă poate îndruma către un profesionist care vă poate ajuta. Aflați mai multe despre semnele de avertizare ale sinuciderii . Suntem aici pentru tine MULTIMEDICA  serviciul de Psihiatrie Preluat din LINK

The New York Post relatează: „Aproximativ 49.500 de oameni și-au luat viața anul trecut în SUA, cel mai mare număr de până acum, potrivit noilor date guvernamentale publicate joi. „Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, care au publicat cifrele, nu au calculat încă o rată a sinuciderilor pentru acest an, dar datele disponibile sugerează că sinuciderile sunt mai frecvente în SUA decât oricând de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial... „Cele mai mari creșteri au fost observate la adulții în vârstă. „Decesele au crescut cu aproape 7% la persoanele cu vârste cuprinse între 45 și 64 de ani și cu peste 8% la persoanele de 65 de ani și peste... „Sinuciderile la adulții cu vârsta cuprinsă între 25 și 44 de ani au crescut cu aproximativ 1%. „Noile date indică faptul că sinuciderea a devenit a doua cauză de deces în acea grupă de vârstă în 2022, față de numărul 4 în 2021.” Deci, desigur, întrebarea pe care ar trebui să și-o pună orice american este: De ce? Articolul citat citează următoarele motive, date de experții în sinucidere: „rate mai mari de depresie”, „disponibilitate limitată a serviciilor de sănătate mintală” și „disponibilitatea în creștere a armelor”. Deși toate pot fi factori cauzali, nu cred că acestea sunt motivele principale ale creșterii sinuciderilor. Să le luăm pe fiecare separat: „Rate mai mari de depresie.” Deoarece putem presupune că oamenii fericiți nu se sinucid, cu toții presupunem că, pe măsură ce numărul persoanelor deprimate crește, la fel va crește și numărul sinuciderilor. Prin urmare, „ratele mai mari de depresie” nu explică nimic. Tot ce face este să ducă situația în derizoriu. Ar fi ca și cum ai spune că mai mulți oameni sunt uciși de șoferii beți pentru că mai mulți oameni se îmbată. Este adevărat, dar nu răspunde la întrebarea relevantă: de ce se îmbată atât de mulți americani? În mod similar, „ratele mai mari de depresie” ridică doar întrebarea mai importantă: de ce sunt atât de mulți americani depresivi? „Disponibilitate limitată a serviciilor de sănătate mintală.” Și asta poate fi adevărat. Dar, la fel ca „ratele mai mari de depresie”, acest răspuns evită întrebarea pe care o ridică: de ce mai mulți americani au nevoie de servicii de sănătate mintală? „Disponibilitatea în creștere a armelor.” Fără îndoială, accesul ușor la o armă face sinuciderea mai probabilă. A te împușca poate fi cel mai rapidă și cel mai probabilă modalitate nedureroasă de a te sinucide. Dar, din nou, aceasta nu este o explicație. Armele erau omniprezente în viața americană acum 10, 25 și 50 de ani. Cu toate acestea, rata sinuciderilor a fost întotdeauna mai mică. Aș dori să ofer alte două explicații. 1: Singurătatea Tot mai mulți americani trăiesc în singurătate față de oricare perioadă din istoria Americii. Și nu numai americanii în vârstă. Douăzeci și cinci la sută dintre toți americanii în vârstă de 40 de ani nu au fost niciodată căsătoriți, de departe cel mai mare procent de persoane necăsătorite la vârsta de 40 de ani din istoria Americii. În plus, sunt mai puține asociații ca niciodată. Deja în anii 1990, Robert Putnam a scris cartea sa clasică, „Bowling Alone”, care descria declinul cluburilor, asociațiilor, grupurilor de studiu și chiar ligilor de bowling – declinul a ceea ce el numea „capital social”. Când eram copil, mama mea era membră a fraternității sinagogii; tatăl meu a fost membru al frăției sinagogii și al consiliului director al sinagogii. La două săptămâni, părinții mei se întâlneau cu alții, în casele celuilalt, într-un „grup de studiu”. În fiecare sâmbătă, ei au participat la sinagogă, care era atât o ocazie socială – ceea ce era un lucru bun – cât și una religioasă. Și în fiecare sâmbătă după-amiază, prietenii părinților mei veneau la noi acasă pentru o masă după-amiaza târziu. Mulți creștini, desigur, aveau o viață socială la fel de bogată, înrădăcinată în religie. După anii 1960, aproape totul s-a schimbat. Generația de baby-boomer răsfățată și arogantă a respins aproape tot ceea ce făcea viața cu sens. Mulți au hotărât să-și privească părinții în dispreț. Ei, la urma urmei, au mers la facultate și, prin urmare, au crezut că înțeleg viața mult mai bine decât părinții lor mai puțin educați formal. Femeile nu mai credeau că au nevoie de un bărbat. După cum spunea infama proverbă feministă, „O femeie fără bărbat este ca un pește fără bicicletă”. Căsătoria și familia au devenit din ce în ce mai puțin importante. Femeilor li s-a spălat creierul, făcându-le să creadă că se pot bucura de sex fără angajament la fel de mult ca bărbații. Și așa a început spirala descendentă a fericirii femeilor. Astăzi, mai multe femei tinere sunt deprimate decât oricând de când au început să fie măsurate astfel de date. Între timp, aproximativ 7 milioane de bărbați sănătoși din punct de vedere fizic, cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani, au renunțat atât la muncă, cât și la căsătorie. Cu alte cuvinte, aproape fiecare instituție care a oferit companie – căsătorie, copii, biserică, cluburi de serviciu (Rotary, Kiwanis, Lions etc.) – a fost în declin. Nr. 2: Pierderea sensului Adăugați la aceasta o pierdere din ce în ce mai mare de sens. În afară de hrană, cea mai mare nevoie umană este de sens. Este chiar mai mare decât nevoia de sex. Oamenii care fac sex, dar le lipsesc sensul nu sunt oameni fericiți, în timp ce majoritatea oamenilor cărora le lipsește sexul, dar au sens sunt fericiți. Generația boomer și-a făcut rău și aici. A eliminat aproape toate instituțiile care le-au dat majorității americanilor sens - cea mai importantă fiind căsătoria și familia nucleară, religia și patriotismul. Începând cu anii 1960 și continuând până în zilele noastre, s-au renunțat la toate. Însuși termenul „Dumnezeu și Țară”, care a oferit fiecărei generații de americani un sens profund, a ajuns să fie privit ca nebunesc și chiar cvasifascist. Dumnezeu și religia erau pentru nebuni, și cum putea cineva să fie patriot când țara cuiva era în esență rasistă, inegală, șovină, imperialistă, capitalistă și patriarhală? Atâta timp cât moștenitorii ideologici ai anilor 1960 efectuează aceste studii, oferă motivele și oferă soluțiile lor - mai mulți profesioniști în domeniul sănătății mintale și mai puține arme - lucrurile se vor înrăutăți. Și mai mulți americani se vor sinucide.   Întrebare:- Nu considerați că și România Trendul este asemănător?

Cocoașa (cifoza) este comună în rândul oamenilor moderni, dar majoritatea nu sunt conștienți de potențialul rău. Pe lângă faptul că afectează estetica, cocoșul poate afecta și funcțiile cardiovasculare și gastrointestinale. Să cercetăm cauzele cocoșului și metodele de auto-reabilitare pentru a o aborda. Cauzele Cocoașei În afară de problemele congenitale de dezvoltare a coloanei vertebrale, următoarele sunt cauze comune ale cocoașei: 1. Poziție proastă în șezut Cea mai frecventă cauză este postura proastă în șezut. Un angajat de birou sau un student sedentar poate dezvolta cifoză toracică din cauza aplecării constante a capului și gâtului în față, ceea ce provoacă tensiune în mușchii spatelui. Obiceiurile prelungite ale unei poziții proaste în șezut vor dezvolta cocoașa. O altă cauză este atunci când oamenii stau cu fesele împinse înainte, în timp ce partea superioară a corpului se aplecă înapoi, cu capul și gâtul înclinate înainte și partea superioară a corpului cocoșată. 2. Poziţia în somn greşită Dormitul cu două perne sub cap este considerată o postură proastă de somn. Persoanele cu congestie nazală sau reflux gastroesofagian pot adopta această metodă de somn pentru a atenua simptomele. Cu toate acestea, acest lucru poate duce la cocoașă în timp și poate duce la mușchii strânși și rigidi în întregul cap, gât, umăr și partea inferioară a spatelui, provocând dureri și disconfort frecvente. 3. Deficiența renală Unii ar putea spune: „Nu pot să mă ridic ușor; Spatele meu este slab, iar partea superioară a corpului este flască.” Acest lucru indică faptul că spatele lor nu are suficient sprijin și putere pentru a menține o postură verticală. Medicina tradițională chineză (MTC) ar diagnostica acest lucru drept deficiență renală. Deficiența rinichilor este legată de sănătatea rinichilor și de energia renală inadecvată. În Medicina tradițională chineză, conceptul de organe depășește organele interne individuale; ea afirmă că există un sistem holistic care include funcții și dinamica energetică. Conform Medicina tradițională chineză, rinichiul generează măduva și guvernează osul. Persoanele cu deficiență renală pot dezvolta osteoporoză, care, în cazuri severe, poate contribui la apariția cocoașei. 4. Fracturi de compresie vertebrală lombară sau toracică inferioară Căderile accidentale sau impactul direct asupra feselor sau coloanei vertebrale pot duce la fracturi ale vertebrelor lombare sau toracice inferioare și compresie secundară. Atunci când un corp vertebral din regiunea lombară sau toracică inferioară se prăbușește, suportul lombar slăbește, ceea ce duce la incapacitatea de a sta în poziție verticală și la o cocoșă. În astfel de cazuri, este necesară solicitarea de asistență medicală de la un specialist ortoped și pot fi necesare tratamente precum injectarea de ciment osos. Efecte secundare ale cifozei 1. Palpitații, constricție în piept și dificultăți de respirație Cocoașa comprimă coastele, reducând capacitatea pulmonară și afectând funcțiile inimii și plămânilor. Un studiu din 2018 publicat în Journal of Clinical Medicine a arătat că pacienții cu probleme cu coloana cervicală au un risc de două ori mai mare de a prezenta aritmii cardiace în comparație cu populația generală. 2. Balonare și indigestie Cocoașa poate exercita presiune asupra stomacului, ducând la balonare gastrică frecventă și indigestie. În timp ce medicamentele gastrointestinale pot oferi o ușurare limitată, corectarea structurii coloanei vertebrale și îmbunătățirea posturii pentru a atenua cocoșul este cel mai eficient mod de a aborda această problemă. 3. Dureri musculare în gât și spate Când avem o postură cocoșată, mușchii, ligamentele și fasciile din întregul posterior al corpului, inclusiv gâtul, spatele și talia, devin deosebit de tensionați și strânși. Acest lucru va provoca dureri frecvente, dureri de spate și chiar dureri de gât și dureri de cap. Tratamente pentru Cocoaşă (Cifoză) Cocoaşa nu necesită întotdeauna asistență medicală și nu poate fi rezolvat în întregime cu un singur tratament. Chiar dacă un medic te tratează o dată, fără a menține obiceiurile bune, cocoaşa poate să reapară. Cea mai bună abordare este să efectuați exerciții de auto-reabilitare acasă. 7 tehnici de auto-reabilitare pentru a corecta cocoșatul Următoarele tehnici pot atenua amorțeala, palpitațiile și constrângerea din piept: 1. Pieptul afară, trage-ţi bărbia în piept Persoanele cu cocoașă tind să-și aplece capul înainte, așa că primul pas în tratamentul cocoșatului este să țină pieptul în afară și să înclini frecvent bărbia înapoi. 2. Metoda de înot cu fluturi Deschideți ambele brațe orizontal, cu palmele îndreptate în jos și cu degetele strânse ca ghearele unui vultur. Mișcă ambele brațe și scapulele într-o mișcare de înot fluture din spate în față, repetând această mișcare de 10 ori. Deschideți ambele brațe orizontal, cu palmele în sus, repetând de 10 ori aceeași mișcare de înot de fluture din spate în față. Notă: Cheia acestui exercițiu este de a lăsa scapulele să se rotească din spate în față. Această mișcare poate elibera instantaneu tensiunea din gât, umeri și mușchii din spate. Deși poate provoca o oarecare durere, rezultatele sunt convingătoare. 3. Înclinați capul înapoi cu balansul stânga-dreapta După efectuarea exercițiului anterior de înot cu fluturi, mușchii și ligamentele din jurul celei de-a șasea vertebre cervicale până la cea de-a doua vertebră toracală sunt deja relaxați. În acest moment, înclinați capul pe spate , priviți drept înainte și rotește-ți capul dintr-o parte în alta de 10 ori pentru a deschide suprafețele articulare ale celei de-a șasea și a șaptea vertebre cervicale. Notă: Combinarea exercițiilor nr. 2 și nr. 3 poate îmbunătăți în mod eficient amorțeala cauzată de compresia nervoasă între a șasea și a șaptea vertebre cervicale. 4. Palmele împreună, mișcare circulară spre exterior Pune-ți mâinile împreună în fața pieptului, îndreaptă-ți brațele în sus, întoarce-ți palmele înainte și desenează un cerc mare în jurul părților laterale ale corpului. Repetați de 10 ori. Notă: Acest exercițiu poate ameliora tensiunea din mușchii și ligamentele superioare a spatelui, ameliorând simptome precum palpitațiile și senzația de apăsare în piept cauzată de dificultăți respiratorii. 5. Leagăn toracic stânga-dreapta Îndoiți ambele brațe și plasați coatele pe fiecare parte a corpului la înălțimea vertebrelor toracice. Rotiți regiunea toracică la stânga și la dreapta de 10 ori în timp ce mișcați ușor corpul înainte, vertical și înapoi. Notă: În timpul acestui exercițiu, puteți ajusta poziția coatelor pentru a viza vertebrele toracice specifice, permițând relaxarea vertebrelor toracice superioare și inferioare. 6. Înclinarea capului înapoi cu întinderea brațului Stați cu un picior în față și unul pe spate și întindeți ambele brațe în sus în timp ce rotiți palmele spre exterior. Simultan, înclinați capul ușor înapoi. Schimbați pozițiile picioarelor și repetați de 10 ori. Note: Țineți brațele aproape de urechi, evitând întinderea excesivă. Persoanele cu boli toracice, cum ar fi cancerul pulmonar sau de sân sau probleme cardiace, prezintă adesea cocoș. Acest exercițiu poate crește capacitatea pulmonară, poate promova circulația limfatică în partea superioară a pieptului și axilelor și poate preveni și îmbunătăți afecțiunile toracice superioare. 7. Poziția în decubit dorsal cu spatele ridicat Această metodă este cea mai simplă și mai relaxantă. Întindeți-vă pe pat, puneți o pernă sub cap și întindeți ambele picioare. Îndoiți un prosop de baie pentru a crea un tampon de aproximativ 5 până la 8 centimetri (aproximativ 2 până la 3 inchi) înălțime, 15 până la 20 de centimetri (aproximativ 6 până la 8 inchi) lățime și puțin mai lung decât lățimea corpului. Poziționați suportul în cel mai înalt punct al cocoșului și stați întins timp de cinci până la 10 minute de mai multe ori pe zi. După exercițiu, rotiți în lateral pentru a scoate tamponul. Tratament cu acupunctura a cifozei În timpul acupuncturii, pacientul stă pe un scaun în timp ce medicul introduce un ac de jumătate de inch vertical în punctele de acupunctură Human Center (GV 26) și Unyielding Space (GV 18). Practicantul stă în spatele pacientului, iar brațele pacientului sunt îndreptate în sus. Practicantul ține umerii pacientului cu ambele mâini și apasă vertebrele toracice ale pacientului cu un genunchi din spate în față. Pacientul se întinde ușor înapoi, permițând medicului să îndrepte vertebrele toracice curbate una câte una, de jos în sus. Medicina Tradiţională Chineză crede că organismul are un sistem de meridiane, un canal pentru circulația energiei. Acupunctele sunt puncte particulare de-a lungul meridianelor cu funcții specifice. Stimularea acestor puncte de acupuncte poate trata boli legate de meridianele corespunzătoare. Punctele de acupunctură Centrul Uman și Spațiul Unyielding sunt deasupra zonei coloanei vertebrale unde trece meridianul Du. Stimularea acestor două puncte de acupuncte poate relaxa instantaneu mușchii și ligamentele de pe ambele părți ale coloanei vertebrale. Această tehnică de acupunctură are rezultate excelente în tratarea cocoșului și oferă efecte imediate. Cu toate acestea, observarea reacției pacientului și evitarea forței excesive în timpul procedurii este esențială. După tratament, exercițiile de auto-reabilitare cocoșate menționate mai devreme ar trebui continuate pentru a consolida efectul tratamentului. Dr. Wu Kuo-Pin Dr. Wu Kuo-pin este superintendentul clinicii inimii Taiwan Xinyitang. În 2008, a început să studieze medicina tradițională chineză și a obținut o diplomă de licență de la China Medical University din Taiwan. Articol preluat din EPOCH HEALTH pentru mai multe informaţii luaţi legatura cu SPECIALIŞTII NOŞTRI dr. Grumaz Vasile Tudor LINK

De ce ai nevoie de fier 1/10 Fierul este un mineral pe care corpul tău îl folosește pentru a produce două proteine: hemoglobina și mioglobina. Hemoglobina ajută celulele roșii din sânge să deplaseze oxigenul din plămâni către restul corpului. Mioglobina aduce oxigen la mușchii tăi. Fierul este, de asemenea, important în producerea hormonilor, precum și a tendoanelor, ligamentelor și a altor țesuturi conjunctive. pentru mai multe informaţii apelaţi la specialiştii noştri dr. Grumaz Vasile Tudor medic specialist boli interne Ce se întâmplă dacă nu obțineți suficient fier? 2/10 S-ar putea să nu observi nimic la început, deoarece corpul tău va folosi ceea ce a stocat în mușchi, oase, ficat și în alte părți. Dar atunci când aceste provizii se epuizează, celulele roșii din sânge devin mai mici și astfel transportă mai puțină hemoglobină. Aceasta înseamnă că este livrat mai puțin oxigen în restul corpului, ceea ce este un tip de anemie. Care sunt simptomele anemiei? 3/10 S-ar putea să vă simțiți obosit, slăbit sau amețit și să aveți pielea palidă, un puls rapid, mâinile reci, dureri de cap și probleme digestive. Vei avea un sistem imunitar mai slab care te poate îmbolnăvi mai des, iar temperatura corpului tău ar putea varia mai mult decât de obicei. Îți poate afecta chiar și capacitatea de a gândi clar și de a-ți aminti lucruri. Copiii care suferă de anemie din cauza lipsei de fier dezvoltă uneori probleme de învățare. Ce cauzează un nivel scăzut de fier? 4/10 Este mai probabil dacă dieta ta nu este bină sau dacă nu mănânci multă carne, pește sau carne de pasăre. De asemenea, se poate întâmpla dacă pierdeți sânge din cauza unei răni sau boli (cum ar fi ulcerul sau cancerul de colon) sau dacă aveți o afecțiune care împiedică digestia. Femeile îl primesc mai mult decât bărbații, mai ales odată ce ciclul lor lunar începe sau dacă sunt însărcinate (fierul e preluat de făt) . Nivelul de fier poate scădea pe măsură ce îmbătrânești și începi să mănânci mai puțin. Cât de mult fier ai nevoie? 5/10 Dacă sunteți bărbat, ar trebui să obțineți aproximativ 8 miligrame (mg) pe zi. Dacă ești o femeie între 19 și 50 de ani, ai nevoie de mai mult de dublu: aproximativ 18 mg pe zi. Aceasta crește la 27 mg dacă ești însărcinată și scade la 10 mg dacă alăptezi. După vârsta de 50 de ani, nevoile femeilor scad la aceeași cu bărbații: 8 mg pe zi. Ce se întâmplă dacă ești vegetarian sau vegan? 6/10 Corpul tău nu absoarbe fierul din legume la fel de ușor ca și din proteinele animale, cum ar fi peștele, puiul și carnea. De aceea, vegetarienii sau veganii ar trebui aproape să dubleze cantitatea zilnică de fier recomandată de medici pentru consumatorii de carne. Adică 14 mg pentru bărbați și 32 mg pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 19 și 50 de ani. Puteți face acest lucru dacă țineți o dietă variată și obțineți o mulțime de vitamina C (în alimente, inclusiv portocale, ardei roșu, căpșuni și broccoli), care vă ajută corpul să absoarbă fierul. pentru mai multe informaţii apelaţi la specialiştii noştri nutriţionist Brumar Cristina Ce alimente oferă fier? 7/10 Stridiile, ficatul de vită, fasolea albă, lintea și spanacul sunt unele dintre sursele de hrană naturale de top. Carnea slabă, fructele de mare și păsările de curte sunt surse excelente pentru animale și vă ajută corpul să absoarbă fierul din alte alimente precum fasolea, nucile, semințele, fructele uscate, cerealele integrale și legumele cu frunze verzi. Fierul se găseşte, de asemenea, în multe produse din cereale „fortificate”, cum ar fi pâinea și cerealele pentru micul dejun. Verificați eticheta pentru a vedea cât fier este într-o porție. Ai nevoie de suplimente de fier? 8/10 Femeile care au trecut prin menopauză și bărbații probabil că nu. Alți oameni ar putea, dar majoritatea obțin suficient fier din alimente. Prea mult fier poate provoca crampe stomacale, constipație, greață, diaree și amețeli. De asemenea, ar putea îngreuna organismul să absoarbă suficient zinc. Supradozele de suplimente de fier, care pot furniza diferite cantități de fier, pot cauza probleme care pun viața în pericol la copiii mai mici de 6 ani. Și majoritatea adulților nu ar trebui să ia mai mult de 45 mg de fier pe zi, așa că cel mai bine este să întrebați mai întâi medicul dumneavoastră. luând orice suplimente de fier. Dacă ești însărcinată 9/10 Ai nevoie de mai mult fier pentru a ține pasul cu cantitatea mai mare de sânge care te hrănește pe tine și pe copilul tău în creștere. Fără suficient, copilul tău s-ar putea naște prea devreme sau cu o greutate corporală mică. Poate cauza chiar probleme cu anumite părți ale dezvoltării creierului bebelușului. Medicul dumneavoastră vă va urmări probabil nivelurile și vă poate prescrie un supliment dacă aveți nevoie de el sau doar pentru a fi în siguranță. pentru mai multe informaţii apelaţi la specialiştii noştri dr. Lăpuşan Erika Medic primar Obsterică-Ginecologie Bebelusul tau 10/10 Aproximativ 10% dintre sugari și copii mici nu primesc suficient fier. Dacă micuțul tău s-a născut devreme sau s-a născut subponderal, este posibil să nu aibă multe în rezervor. Chiar și un bebeluș la termen are suficient doar câteva luni înainte de a se epuiza. Dacă nu este reaprovizionată, această lipsă timpurie de fier ar putea duce la probleme de comportament și atenție mai târziu. Discutați cu medicul dumneavoastră despre cum să urmăriți și, dacă este necesar, să suplimentați fierul copilului dumneavoastră. preluat din LINK

Dacă sunteți îngrijorat de funcția rinichilor, cunoașterea cauzelor insuficienței renale și a modului de abordare a acesteia vă poate ajuta să luați măsuri În stadiile incipiente ale bolii renale, de obicei nu există simptome evidente și puțini pacienți bănuiesc vreo problemă. Când boala de rinichi este în sfârșit diagnosticată, este posibil să fi fost deja făcută daune considerabile. Dacă a mers prea departe, pacientul poate necesita dializă renală pentru a rămâne în viață.  Pe măsură ce COVID-19 face ravagii în întreaga lume, sechelele bolii (afecțiuni secundare care urmează infecției) nu trebuie subestimate. Cercetările de la Centers for Disease Control and Prevention ( CDC ) din SUA arată că COVID-ul de lungă durată poate provoca leziuni la mai multe organe, inclusiv rinichii.  Funcția renală poate fi degradată cu 3 până la 4% în decurs de un an, potrivit unui studiu publicat în JASN, Jurnalul Societății Americane de Nefrologie. Din fericire, o mai mare conștientizare a simptomelor bolii cronice de rinichi, detectarea și tratamentul precoce și gestionarea dietei pot menține funcția renală. Bolile cronice care pot induce probleme renale includ lupusul eritematos sistemic, diabetul, hipertensiunea arterială și COVID prelungit. Alte cauze ale bolii renale includ depunerea de anticorpi de imunoglobulina A în glomerulii rinichilor, administrarea excesivă de analgezice (analgezice), deficitul de xantin oxidază, toxicitatea dobândită din chimioterapie și expunerea cronică la plumb. Cauzele bolilor de rinichi Calmante Analgezicele care pot provoca probleme cu rinichii includ aspirina, propranololul (un beta-blocant), fenacetina (un medicament analgezic și care reduce febra) și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. Utilizarea analgezicelor poate provoca nefropatie - o modificare inflamatorie cronică caracterizată prin pierderea și atrofia tubilor renali, fibroză interstițială și inflamație. Utilizarea pe termen lung a fenacetinei este asociată cu necroza papilară renală. Diabet Nefropatia diabetică este o boală progresivă a rinichilor cauzată de vasculopatia capilară glomerulară. Se caracterizează prin sindrom nefrotic și cicatrici glomerulare difuze. Este asociat în special cu diabetul prost gestionat și este principalul motiv pentru dializa în multe țări dezvoltate. Este clasificată ca o complicație a diabetului zaharat pentru vase mici. Lung COVID Potrivit celui mai recent raport de cercetare al CDC , 1 din 5 adulți infectați va suferi de cel puțin o complicație ca urmare a COVID prelungit, iar 1 din 4 persoane cu vârsta de peste 65 de ani va suferi cel puțin un simptom de COVID prelungit, provocând afectarea în special a trei organe principale: inima, plămânii și rinichii, în care funcția renală poate suferi o deteriorare accelerată de trei până la patru ani în doar un an. Boala de rinichi polichistic cromozomal dominant Boala polichistică renală autozomal dominantă este cea mai frecventă tulburare genetică a rinichilor, care afectează jumătate de milion de americani. Cura de slabire O dietă bogată în proteine ​​animale, grăsimi animale și colesterol poate crește riscul de microalbuminurie, un semn al scăderii funcției renale. În general, o dietă bogată în fructe, legume și cereale integrale, dar săracă în carne și dulciuri poate oferi o anumită protecție împotriva declinului renal. Proteinele și grăsimile animale, colesterolul și dulciurile produc mai mulți acizi, în timp ce fructele, legumele, leguminoasele și cerealele integrale produc mai multe alcalii. Nefropatie cu imunoglobuline A Cunoscută și sub denumirea de boala Berger, nefropatia cu imunoglobulina A este o boală renală care apare atunci când anticorpul imunoglobulinei A se acumulează în rinichi, rezultând o inflamație locală care poate reduce capacitatea rinichilor de a filtra deșeurile din sânge. Iod Mecanismul de bază al bolii renale induse de agenții cu iod este încă neclar. Cu toate acestea, există dovezi substanțiale că mai mulți factori, inclusiv apoptoza, par să joace un rol. Litiu Litiul, un medicament utilizat în mod obișnuit pentru a trata bolile bipolare și tulburările psihiatrice, poate provoca diabet insipid nefrogen, iar utilizarea persistentă poate duce la boli de rinichi. lupus Nefrita lupică este o complicație renală care poate apărea la persoanele cu lupus eritematos sistemic, cunoscută mai frecvent sub numele de lupus. Boala de rinichi cu chisturi multiple Alte cauze posibile ale bolii de rinichi se datorează formării de chisturi, sau saci care conțin lichid, în rinichi. Când cineva îmbătrânește, aceste chisturi pot crește și mai mari, ceea ce poate duce la o eventuală insuficiență renală. Boala polichistică de rinichi este o boală moștenită cauzată de mutații genetice. Toxicitatea medicamentelor pentru chimioterapie Boala de rinichi poate fi legată de unele terapii utilizate pentru tratarea cancerului. Cea mai frecventă formă de boală renală la pacienții cu cancer este leziunea renală acută, care se datorează, de obicei, depleției de volum din vărsături și diaree post-chimioterapie, sau ocazional din cauza nefrotoxicității medicamentelor pentru chimioterapie. Insuficiența renală cauzată de degradarea celulelor canceroase, de obicei după chimioterapie, este unică nefrologiei oncologice. Mai multe medicamente pentru chimioterapie, cum ar fi cisplatina, sunt asociate cu leziuni renale acute și cronice. Medicamentele mai noi, cum ar fi factorul de creștere a endoteliului anti-vascular, au fost, de asemenea, asociate cu leziuni similare, precum și proteinurie, hipertensiune arterială și microangiopatie trombotică. Cum să vă protejați rinichii Din perspectiva medicinei tradiționale chineze (MTC), intestinele și stomacul sunt strâns legate de funcția rinichilor. A avea grijă de intestine și stomac poate face rinichii mai sănătoși. Medicamentele tradiționale chinezești care protejează rinichii includ boabele de goji și ignama. Persoanele cu funcție renală deficitară pot lua adesea terci, care este bun pentru stomac. Puteți adăuga, de asemenea, boabe de goji și yam, care vor hrăni rinichii. Alte alimente care hrănesc rinichii Castan: Hrănește stomacul și rinichii și întărește splina și tendoanele. Susan negru: Hraneste si reface organele, care pot produce fluide corporale si pot reduce uscaciunea. Fasole neagră: hrănește sângele și repară deficiențele. Nuc:   Hrănește rinichii prin intermediul meridianelor renale și pulmonare. De asemenea, întărește esența, încălzește plămânii și ameliorează astmul. Unele dintre ingredientele de mai sus pot fi găsite pe piețele alimentare locale din Asia. Masarea acupunctelor poate îmbunătăți funcția rinichilor Patru puncte de masaj frecvent: 1. Shenshu: Pe linia mediană a spatelui, direct în spatele buricului - lățimea a două degete la stânga și la dreapta. 2. Guanyuan:  Patru lățimi de degete sub buric. 3. Yuji: În centrul primului os metacarpian al degetului mare. 4. Yongquan: Depresiune în centrul treimii anterioare a tălpii piciorului. scris de: Dr. Teng Cheng-Liang, este un practician de medicină chineză și occidentală cu peste 20 de ani de experiență medicală profesională. El este superintendentul Clinicii Medicale Chi Teh și Clinicii Medicale Cheng-Liang din Taipei, Taiwan. A absolvit Colegiul de Medicină de la Universitatea Medicală din Taipei și și-a absolvit doctoratul în Medicină Tradițională Chineză la Universitatea de Medicină Chineză Nanjing. Pleluat din EPOCH HEALTH

Semnul Frank sau pliul diagonal al lobului urechii (DELC) este o pliură diagonală a lobului urechii care se extinde înapoi de la tragus la un unghi de 45 de grade de-a lungul lobulului până la marginea urechii auriculei. A fost descris ca un marker dermatologic pentru boala coronariană. Semnul lui Frank este un semn clinic util pentru boala coronariană. Inspecția lobilor urechilor trebuie considerată ca parte integrantă a examenului fizic în practica clinică pentru pacienții cu suspiciune de boală coronariană. Semnul lui Frank a fost raportat pentru prima dată de Sanders T. Frank în 1973, ca o constatare dermatologică predictivă a bolii coronariene. Semnul lui Frank se presupune că este rezultatul unei pierderi a fibrelor elastice din cauza stresului oxidativ al radicalilor în circulație liberă crescută și a grosimii crescute a vaselor de sânge intimale cu flux sanguin redus în absența vaselor colaterale în lobul urechii, ilustrând morfologia vasculară prezentă. în patul coronarian. Similar cu inima, lobul urechii are un model de microcirculație a arterelor terminale, fără colaterale, și devin cu ușurință anoxice atunci când aceste artere terminale sunt obstrucționate. Deși nu oferă o relație concludentă cu boala coronariană, inspecția lobilor urechii ar trebui considerată o parte integrantă a examenului fizic în practica clinică pentru pacienții cu suspiciune de boală coronariană. Acest raport a evidențiat importanța semnului lui Frank ca un indicator către o boală coronariană subiacentă. https://academic.oup.com/omcr/article/2021/9/omab089/6372553

Arterita cu celule gigantice (GCA) Tratament: Prednisolon, 40-60 mg (nu < 0,75 mg/kg) timp de 4 săptămâni (sau până când simptomele și anomaliile de laborator se rezolvă), apoi Reduceți doza cu 10 mg la fiecare 2 săptămâni la 20 mg, apoi Reduceți doza cu 2,5 mg la fiecare 2-4 săptămâni la 10 mg, apoi Reduceți doza cu 1 mg la fiecare 1-2 luni, cu condiția să nu apară recidive

Osteortroza sau mai simplu artroza este practic fenomenul de uzură articulară. Osteortrita desemnează în mod general procesul de inflamație articluară aasociuat artrozei. Osteoartrita: ce este? 1/17 Denumită și artrită „de uzură” sau boală degenerativă a articulațiilor, osteoartrita (OA) este defalcarea progresivă a amortizoarelor naturale ale articulațiilor. Acest lucru poate provoca disconfort atunci când utilizați articulațiile afectate -- poate o durere atunci când vă îndoiți la șolduri sau genunchi, sau degete dureroase când tastați. Majoritatea persoanelor de peste 60 de ani au un anumit grad de OA, dar afectează și persoanele între 20 și 30 de ani. Osteoartrita: simptome 2/17 Simptomele osteoartritei tind să se dezvolte lent. Este posibil să observați durere sau jenă atunci când mișcați anumite articulații sau când ați fost inactiv pentru o perioadă prelungită. Articulațiile afectate pot fi, de asemenea, rigide sau scârțâitoare. De obicei, osteoartrita duce la rigiditate matinală care se rezolvă în 30 de minute de la mobilizare. Când osteoartrita afectează mâinile, unii oameni dezvoltă îngroșarea articulațiilor la nivelul degetelor, care pot fi sau nu dureroase. Osteoartrita: Unde doare? 3/17 În cele mai multe cazuri, osteoartrita se dezvoltă în articulațiile care suportă greutăți ale genunchilor, șoldurilor sau coloanei vertebrale. Este frecventă și la degete. Alte articulații, cum ar fi cotul, încheietura mâinii și glezna, de obicei, nu sunt afectate, cu excepția cazului în care este implicată o leziune. Osteoartrita: ce o cauzează? 4/17 Fiecare articulație vine cu un amortizor natural sub formă de cartilaj. Acest material ferm, cauciucat, amortizează capetele oaselor și reduce frecarea în articulațiile sănătoase. În general, pe măsură ce îmbătrânim, articulațiile noastre devin mai rigide, iar cartilajul poate deveni mai vulnerabil la uzură. În același timp, utilizarea repetitivă a articulațiilor de-a lungul anilor irită cartilajul. Dacă se deteriorează suficient, osul se freacă de os, provocând durere și reducând gama de mișcare. Factori de risc pe care nu-i poți controla 5/17 Unul dintre factorii majori de risc pentru osteoartrita este ceva ce niciunul dintre noi nu poate controla -- îmbătrânirea. Genul joacă și el un rol. Peste 50 de ani, mai multe femei decat barbati dezvolta osteoartrita. În cele mai multe cazuri, starea rezultă din uzura normală de-a lungul anilor. Dar unii oameni au un defect genetic sau o anomalie articulară care îi face mai vulnerabili. Factori de risc pe care îi puteți controla 6/17 Deoarece articulațiile rănite sunt mai vulnerabile la osteoartrită, a desfășura orice tip de activități care lezează articulațiile vă poate crește riscul. Acestea includ sporturi care au o rată ridicată de răni și locuri de muncă care necesită mișcări repetitive, cum ar fi îndoirea genunchilor pentru a instala pardoseala. Obezitatea este un alt factor de risc -- a fost legată în mod specific de osteoartrita mâinilor, genunchilor și șoldurilor. Impact asupra vieții de zi cu zi 7/17 Osteoartrita afectează fiecare persoană în mod diferit. Unii oameni au puține simptome, în ciuda deteriorării articulațiilor. Alții experimentează durere și rigiditate care pot interfera cu activitățile zilnice. Dacă în articulațiile mici ale degetelor se dezvoltă niște butoane osoase, sarcini precum închiderea nasturilor unei cămăși pot deveni dificile. Osteoartrita genunchilor sau șoldurilor poate duce la șchiopătare. Și osteoartrita coloanei vertebrale poate provoca durere și/sau amorțeală debilitantă. Diagnosticarea osteoartritei 8/17 Pentru a vă ajuta medicul să facă un diagnostic precis, va trebui să vă descrieți simptomele în detaliu, inclusiv locația și frecvența oricărei dureri. Medicul dumneavoastră va examina articulațiile afectate și poate comanda radiografii sau alte studii imagistice pentru a vedea cât de multe leziuni există și pentru a exclude alte afecțiuni articulare. Medicul dumneavoastră vă poate sugera să faceți analize de sânge pentru a exclude alte forme de artrită. Complicații pe termen lung 9/17 Spre deosebire de artrita reumatoidă, osteoartrita nu afectează organele corpului și nu provoacă boli. Dar poate duce la deformări care afectează mobilitatea. Pierderea severă a cartilajului la nivelul articulațiilor genunchilor poate determina curbarea genunchilor, creând un aspect cu picioare arcuite (prezentat în stânga). Pintenii osoși de-a lungul coloanei vertebrale (prezentați în dreapta) pot irita nervii, ducând la durere, amorțeală sau furnicături în unele părți ale corpului. Tratament: Kinetoterapie și Fizioterapie 10/17 Nu există nici un tratament care să oprească eroziunea cartilajului din articulații, dar există modalități de îmbunătățire a funcției articulațiilor. Una dintre acestea este terapia fizică pentru a crește flexibilitatea și a întări mușchii din jurul articulațiilor afectate. Terapeutul poate aplica, de asemenea, terapii cu căldură sau rece, cum ar fi pachete de căldură sau comprese pentru a calma durerea. Dispozitive de sprijin (Orteze) 11/17 Dispozitivele de susținere, cum ar fi atele pentru degete sau genunchi, pot reduce stresul asupra articulațiilor și pot ușura durerea. Dacă mersul pe jos este dificil, bastoanele, cârjele sau plimbările pot fi de ajutor. Persoanele cu osteoartrită a coloanei vertebrale pot beneficia de trecerea la o saltea mai fermă și de a purta o bretele pentru spate sau gulerul pentru gât. Medicamente pentru OA 12/17 Când osteoartrita se agravează, mulți pacienți găsesc ușurare cu durerea fără prescripție medicală și medicamente antiinflamatoare, cum ar fi aspirina, ibuprofenul sau acetaminofenul. Cremele sau spray-urile pentru ameliorarea durerii pot ajuta, de asemenea, atunci când sunt aplicate direct pe zona dureroasă. Dacă durerea persistă în ciuda utilizării pastilelor sau cremelor, medicul dumneavoastră vă poate sugera o injecție de steroizi sau hialuronani direct în articulația genunchiului. Suplimente 13/17 Studiile generale sugerează că nu există beneficii ale glucozaminei și condroitinei -- suplimente disponibile în farmacii și magazinele naturiste, promovate pentru ameliorarea durerii și a rigidității pentru persoanele cu osteoartrită. Consultați-vă cu medicul dumneavoastră înainte de a utiliza condroitină, mai ales dacă luați diluanți de sânge. Alte suplimente precum antioxidanții vitamina C și E și vitamina D nu s-au dovedit a ajuta. Osteoartrita și greutatea 14/17 Dacă sunteți supraponderal, una dintre cele mai eficiente modalități de a ameliora durerea și de a îmbunătăți funcția articulațiilor de la genunchi sau șold este să scapi de câteva kilograme. S-a demonstrat că chiar și scăderea modestă în greutate reduce simptomele osteoartritei prin ameliorarea tensiunii asupra articulațiilor care poartă greutatea. Pierderea în greutate nu numai că reduce durerea, dar poate reduce și deteriorarea articulațiilor pe termen lung. Osteoartrita și exerciții fizice 15/17 Persoanele cu osteoartrita pot evita exercitiile fizice din ingrijorarea ca va cauza durere. Dar activitățile cu impact redus, cum ar fi înotul, mersul pe jos sau mersul cu bicicleta pot îmbunătăți mobilitatea și crește puterea. Antrenamentul cu greutăți ușoare poate ajuta prin întărirea mușchilor care vă înconjoară articulațiile. De exemplu, întărirea cvadricepsului poate reduce durerea de la genunchi. Întrebați medicul sau kinetoterapeutul care exerciții sunt cele mai bune pentru dvs. Chirurgia este pentru tine? 16/17 Dacă osteoartrita interferează semnificativ cu viața de zi cu zi și simptomele nu se îmbunătățesc cu kinetoterapie sau medicamente, intervenția chirurgicală este o opțiune. Înlocuirea articulațiilor sau refacerea suprafeței este utilizată la cei cu OA severă. Genunchiul și șoldul sunt articulațiile care sunt înlocuite cel mai des. Prevenirea osteoartritei 17/17 Cel mai important lucru pe care îl puteți face pentru a evita osteoartrita este să vă mențineți greutatea sub control. De-a lungul anilor, greutatea suplimentară pune stres asupra articulațiilor și poate chiar modifica structura normală a articulațiilor. Prevenirea rănilor este, de asemenea, importantă. Luați măsuri de precauție pentru a evita rănile prin mișcări repetitive la locul de muncă. Dacă practicați un sport, utilizați echipament adecvat și respectați instrucțiunile de siguranță. LINK MULTIMEDICA vă poate oferi toate aceste răspunsuri, evaluări și tratamente. 401103 , str.Andrei Mureşan, Turda, jud. Cluj (lângă Spitalul Municipal Turda) Telefon +40264311894 +40770549275 Email callcenteranet@gmail.com

Este obișnuit ca adulții în vârstă să se simtă singuri sau izolați pe măsură ce îmbătrânesc. Aproximativ 1 din 4 americani cu vârsta de peste 65 de ani este izolat social. De asemenea, studiile au descoperit că singurătatea cronică și izolarea socială pot crește riscul de a dezvolta demență. Pentru a contracara acest lucru, experții japonezi în psihiatrie recomandă ca adulții în vârstă să prevină demența învățând și rămânând curioși să-și stimuleze creierul. Potrivit site-ului Națiunilor Unite , populația globală se confruntă cu o creștere a speranței de viață. În 2021, în întreaga lume erau 761 de milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, iar această cifră se estimează că va ajunge la 1,6 miliarde până în 2050. Cu toate acestea, un raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății în 2021 indică faptul că demența devine o preocupare principală pentru adulții în vârstă. Raportul subliniază că 8,1% dintre femei și 5,4% dintre bărbații peste 65 de ani au în prezent demență. Se preconizează că aceste cifre vor crește la 78 de milioane până în 2030 și la 139 de milioane până în 2050. Bătrâni izolați social, cu risc crescut de demență Un studiu recent al Universității Johns Hopkins, publicat în Journal of the American Geriatrics Society în 2023, a urmărit 5.022 de adulți cu vârsta de 65 de ani și peste timp de nouă ani. Studiul a descoperit că din 5.022 de adulți în vârstă, 1.172 (23,3 la sută) au declarat că sunt izolați social, în timp ce 3.850 (76,7 la sută) nu au raportat izolare socială. După ajustarea pentru factorii demografici și de sănătate, indivizii care au fost izolați social (comparativ cu cei care nu au fost izolați social) au avut un risc cu 1,28 (95% CI: 1,10-1,49) de a dezvolta demență pe o perioadă de 9 ani. „Având mai puține oportunități de a socializa cu ceilalți, scade și implicarea cognitivă, contribuind potențial la creșterea riscului de demență”, spune Alison Huang Ph.D., MPH, pentru Science Daily. Huang deține un doctorat în sănătate mintală și este cercetător asociat senior la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health. Tehnologia simplă de comunicare poate preveni izolarea socială Potrivit unui alt studiu al Universității Johns Hopkins, s-a constatat că adulții în vârstă care nu erau izolați social folosesc tehnologii de comunicare, cum ar fi e-mailul sau mesajele text prin intermediul unui telefon mobil sau computer, pentru a interacționa cu ceilalți. Studiul a concluzionat că riscul de izolare socială în rândul acestor vârstnici a fost cu aproximativ 30 la sută mai mic decât în ​​rândul celor care nu au avut acces la tehnologia de comunicare relevantă. Mfon Umoh, cercetător postdoctoral în geriatrie la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins, consideră că cercetarea arată că utilizarea tehnologiilor de comunicare simple poate juca un rol vital în protejarea adulților în vârstă împotriva izolării sociale, care este asociată cu riscuri semnificative pentru sănătate. Singurătatea prelungită crește riscul de apariție a bolii Alzheimer Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență. Un studiu publicat în revista Alzheimer & Dementia în 2021 a analizat datele de sănătate ale adulților de vârstă mijlocie cu vârsta cuprinsă între 45 și 64 de ani pe o perioadă de 18 ani și a constatat că sentimentele persistente de singurătate au crescut semnificativ riscul de a dezvolta boala Alzheimer. Experții japonezi recomandă metode de prevenire a demenței Hideki Wada, o autoritate în psihiatrie din Japonia și profesor de psihologie la Universitatea Internațională de Sănătate și Bunăstare, scrie că pentru a preveni demența, trebuie să găsim modalități de a activa creierul. Dar socializarea nu este singura modalitate de a stimula creierul. Există multe modalități de a preveni demența, iar cea pe care o recomandă cel mai mult este învățarea. Pe măsură ce îmbătrânim, viața devine plictisitoare. „Pentru cei care vor să facă ceva, dar nu au cum să înceapă, recomand să studieze de la vârsta de 70 de ani”, a spus Hideki Wada. El a spus că a începe să învețe la vârsta de 70 de ani nu înseamnă să intri în școala la alegerea ta și nici să promovezi, ci mai degrabă să începi să înveți fără presiune și într-o manieră relaxată și să poți continua fericit. El crede că învățarea este distractivă și că fiecare zi poate fi plină de fericire, ceea ce este cel mai bun mod pentru seniori de a-și petrece timpul. În plus, Hideki Wada subliniază că este foarte important să rămâi curios. El sugerează că, indiferent dacă trăiești singur, ar trebui să fii mereu interesat de lucruri noi. De exemplu, când apare un nou smartphone, încercați să învățați să folosiți diferitele funcții, să ascultați melodiile tinerilor și să le încercați la karaoke, să operați drone pentru a experimenta noi sentimente și să cercetați istoria și cultura care nu v-au interesat atunci când erau tineri. Hidetoki Wada a spus: „Cred că curiozitatea este cel mai bun antrenament al creierului. A simți noi stimuli în fiecare zi este, de asemenea, o modalitate bună de a ameliora singurătatea." Ryoichi Nakahara, care deține un doctorat în chirurgie la Universitatea din Tokyo, a declarat într-un interviu pentru Epoch Times că, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, funcțiile lor fiziologice din toate zonele corpului sunt în declin treptat, inclusiv pierderea auzului, problemele de mobilitate sau pierderea familia și prietenii, ceea ce îi poate face pe unii oameni deprimați și descurajați. Unii oameni adoptă un stil de viață prost atunci când se simt singuri, cum ar fi fumatul, alcoolismul și statul prelungit, ceea ce accelerează procesul de îmbătrânire. Aceștia sunt, de asemenea, factori care duc la demență. Ryoichi Nakahara a spus că persoanele în vârstă ar trebui să aibă propriile interese și hobby-uri, inclusiv un stil de viață disciplinat, exerciții fizice persistente sau să meargă în excursii pentru a se relaxa și a participa la activități comunitare pentru a-și îmbogăți viața. Toate acestea pot atenua eficient sentimentul de singurătate și pot ajuta la rezistența deteriorării cognitive. LINK

1. Verificarea tensiunii arteriale: Hipertensiunea arterială poate provoca un atac de cord, un accident vascular cerebral, probleme oculare și probleme ale rinichilor fără ca tu să știi măcar că tensiunea arterială este ridicată. De aceea este important să-ți verifici tensiunea arterială, chiar dacă nu crezi că ai o problemă. Dacă tensiunea arterială este mai mică de 120/80, cel puțin o dată la trei luni este de obicei bine. Dacă este mai mare, medicul dumneavoastră va dori probabil să o verifice mai des. La noi puteți veni oricând pentru verificarea gratuită a tensiunii arteriale dar și pentru verificarea aparatului de tensiune personal. 2. Screeningul colesterolului: bolile de inimă sunt una dintre principalele cauze de deces în SUA. Unul dintre principalii factori de risc este colesterolul ridicat. După ce împliniți 20 de ani, ar trebui să începeți să vă testați colesterolul cel puțin o dată la 4 până la 6 ani. Un simplu test de sânge vă arată nivelul și riscul de boli de inimă. Pe măsură ce îmbătrânești, riscul de boli de inimă crește. Dacă aveți peste 50 de ani, este important să continuați să vă controlați Colesterolul total, HDL Colesterolul, LDLK Colesterolul și Trigliceridele. Noi vă putem ajuta în acest sens prin contractele noastre cu laboratoarele de înaltă performantă, la prețurile de la sediile lor. 3. Mamografie: Experții sunt de acord că acesta este cel mai bun mod de a găsi cancerul de sân precoce. Există o discuție despre cât de des ar trebui să obțineți unul. US Preventive Services Task Force spune că toate femeile cu vârste cuprinse între 50 și 74 de ani ar trebui să facă o mamografie la fiecare 2 ani. Societatea Americană de Cancer spune că dacă ai peste 40 de ani, ar trebui să faci unul în fiecare an. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru a determina cel mai bun program pentru dumneavoastră, pe baza istoricului dumneavoastră familial și a altor motive. 4. Depistarea cancerului de colon: Cancerul de colon este a doua cauză de deces prin cancer în SUA. Deci, cu excepția cazului în care sunteți la un risc peste medie, medicul dumneavoastră vă va recomanda probabil analize odată ce atingeți acel prag de jumătate de secol. Testele pot ajuta la detectarea precoce a cancerului de colon. Cât de des sunteți examinat depinde de ce teste decideți dumneavoastră și medicul dumneavoastră că ar trebui să faceți și care sunt rezultatele. Screening-urile comune includ: Colonoscopia, de obicei administrată o dată la 10 ani. Noi vă putem în mod gratuit programa și să vă facem un bilet de trimitere simplu sau prin CAS. Test de sânge ocult în fecale, pe care majoritatea oamenilor îl fac anual. Vi-l putem face noi cu rezultat pe loc la un pret atractiv. Sigmoidoscopia, care se efectuează majoritatea la fiecare 5 ani, combinată cu un test de sânge ocult în fecale la fiecare 3 ani Testarea ADN-ului scaunului cu mai multe direcții, care caută mutații ADN care pot semnala o problemă Colonografia CT, care utilizează raze X pentru a face fotografii ale colonului dvs. Imaginile sunt apoi adunate de computer pentru a vă ajuta medicul să vadă dacă ceva este în neregulă. Un serviciu oferit de noi. Sigmoidoscopia și colonoscopia pot ajuta, de asemenea, la prevenirea cancerului. În timpul acestora, medicul dumneavoastră poate găsi și elimina polipii precancerosi din colon. 5. Test Papanicolau: Acest test verifică cancerul de col uterin, care este ușor de tratat atunci când este detectat devreme. Deși riscul de cancer de col uterin scade odată cu vârsta, nevoia de teste Papanicolau de rutină nu se oprește cu menopauză. Grupul operativ al serviciilor preventive din SUA spune că femeile cu vârste cuprinse între 21 și 65 de ani ar trebui să facă un test Papanicolau la fiecare 3 ani. De asemenea, puteți alege să fiți testat la fiecare 5 ani după ce împliniți 30 de ani, în loc să utilizați testarea papilomavirusului uman (HPV) sau o combinație de teste Papanicolau și HPV dacă ambele teste sunt negative la prima dată când le faceți. Dacă aveți un risc mai mare de cancer, este posibil să aveți nevoie de un test Papanicolau mai des. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda ce este mai bine pentru dumneavoastră. 6. Scanarea densității minerale osoase: Aceasta vă verifică riscul de osteoporoză, o afecțiune care vă slăbește oasele. Este recomandat tuturor femeilor la vârsta de 65 de ani. Dacă sunteți expusă unui risc ridicat, medicul dumneavoastră poate dori să o faceți mai devreme. Acest screening poate ajuta, de asemenea, bărbații cu vârsta peste 70 de ani. Noi vă putem face această evaluare folosind prin QCT - Standardul de Aur în depistarea osteoporozei. 7. Screeningul anevrismului de aortă abdominală: Experții spun că ar trebui să obții acest lucru dacă ești un bărbat între 65 și 75 de ani care a fumat în orice moment al vieții tale. Este o ecografie care caută un vas de sânge mărit în abdomen, care poate provoca sângerări severe și moartea dacă se rupe. Dacă vasul tău de sânge este mărit, intervenția chirurgicală îl poate repara adesea. Dacă aveți antecedente familiale în acest caz, discutați cu medicul dumneavoastră, deoarece acesta vă poate recomanda screening. Cea mai eficientă metodă de depistare a unei dilatări (chiar incipiente) aortice toracice sau abdominale din practica noastră este Computertomografia nativă. serviciu de care puteți beneficia la noi. 8. Depistarea depresiei: Depresia este o cauză comună a dizabilității la adulți, deși este adesea trecută cu vederea. Poate apărea cu boli cronice și îmbătrânire. Nu este o parte normală a îmbătrânirii și puteți primi tratament. Dacă vă simțiți trist, fără speranță sau nu sunteți interesat de lucrurile care vă plăceau înainte, discutați cu medicul dumneavoastră. Ei pot vedea dacă sunteți deprimat punându-vă să completați un chestionar sau punându-vă câteva întrebări simple. Acestă verificare o puteți face la noi prin testele psihologului nostru clinician. 9. Screening pentru diabet: Aproape 10% dintre toți americanii au diabet și aproape 28% dintre aceștia sunt nediagnosticați. Diabetul necontrolat poate provoca complicații precum orbirea, bolile de rinichi și nevoia de amputare a membrelor. Întrebați-vă medicul despre cât de des aveți nevoie de screening-uri pentru diabet. La noi puteți beneficia pe loc de toate aceste teste cu un cost minim. Testarea glicemie dimineața pe nemâncate (fasting blood shugar test), Determinarea valorii Hemoglobinei glicate - cu rezultat in minute, testul glicemiei provocate) 10. Screening pentru cancerul de prostată: se face prin măsurarea nivelului PSA și free PSA din sânge, serviciu valabil la noi. Compilație realizată de mine folosind articolul din LINK . Textul în Roșu este completarea mea.

Iată un exemplu grozav de asterixis la un pacient cu uremie. „Asterixis” este un semn clinic care descrie incapacitatea de a menține o postură susținută cu mișcări ulterioare scurte, asemănătoare șocului, involuntare. A fost descris inițial în 1949 de James Foley și Raymond Adams (specialiști la Thorndike Laboratory din Boston City Hospital) pentru a descrie tremorul pe care l-a observat în bolile hepatice (inițial l-au numit „lambou hepatic”), Acest semn clinic este nu este patognomonică pentru o afecțiune specifică. Acest tip de asterixis bilateral pare să fie cel mai frecvent asociat cu encefalopatiile metabolice (un termen larg pentru orice boală a creierului care modifică funcția sau structura creierului), în special boala hepatică (ciroză și hepatită alcoolică până la non-alcoolică) și poate indica o agravare a procesului bolii de bază. Asterixisul bilateral poate apărea și la pacienții cu insuficiență cardiacă și respiratorie, uremie, anomalii electrolitice (în primul rând hipoglicemie, hipopotasemie și hipomagnezemie) și intoxicație cu medicamente. Intoxicația cu fenitoină este cea mai frecvent raportată ca generatoare de asterixis indusă de medicamente, în timp ce alte medicamente implicate includ benzodiazepine, barbiturice, valproat, gabapentin, carbamazepină, litiu, ceftazidimă și metoclopramidă. Fiziopatologia exactă a asterixisului este încă necunoscută! Se crede că tulburarea este cauzată de o defecțiune a unei părți a creierului care controlează mișcarea și postura mușchilor. Se crede că compromisul barierei hematoencefalice joacă un rol (2/2 posibile schimbări de fluide care pot provoca umflarea astrocitelor creierului și tulburări metabolice). Noile cercetări arată că nivelul de amoniac nu se corelează direct cu dezvoltarea acestui fenomen . Asterixisul poate fi provocat la examinarea fizică prin faptul că pacientul își întinde brațele, flexează dorsal încheieturile și desfășoară degetele (similar cu împingerea împotriva unui perete) cu ochii închiși. Acesta este folosit pentru a testa „clapa” la încheietura mâinii și este cea mai comună metodă de evaluare Evaluarea și managementul depind de procesul de bază al bolii și ar trebui să se ia în considerare un diagnostic diferențial larg bazat pe istoricul clinic. Tratamentul asterixisului este tratamentul patologiei de bază.

Scris de dr. Michael Merzenich Când am citit știrea că Bruce Willis și-a dezvăluit diagnosticul de demență frontotemporală (FTD), mi-am reamintit că toți suntem expuși riscului să ne petrecem ultima epocă pierdută într-o mlaștină neurologică. Ceea ce este remarcabil la mlaștina pe care o numim FTD este că este un tip oarecum rar și neobișnuit de demență. Avem tendința de a caracteriza demența drept eroziunea memoriei, dar FTD este mai degrabă caracterizată prin pierderea controlului asupra emoțiilor și a altor funcții cognitive. Ceea ce este deosebit de tragic pentru actori precum Willis este pierderea fluenței verbale necesare pentru a-și rosti replicile. Dementa fronto-temporala Pentru orice cinefill, Bruce Willis era o forță aproape invincibilă, viguroasă, vitală, unul dintre „nemuritori”. Din păcate, odată cu diagnosticul său de FTD, știm că chiar și un dur ca Willis, care acum are doar 67 de ani, poate fi nevoit să îndure ani de declin progresiv. Dacă boala își urmează calea tipică, aceasta va include probabil deconectarea lentă și pierderea progresivă a judecății și controlului emoțional, precum și pierderea unei înțelegeri rezonabile a ceea ce sau de ce se întâmplă ceva. El poate experimenta, de asemenea, o deteriorare progresivă a controlului funcțiilor corpului și a sănătății generale. Majoritatea persoanelor cu demență își pierd abilitățile neurocognitive printr-o serie de căi diferite, toate acestea ducând la contracția creierului, deconectare, neuropatologie evidentă, expresii neurocomportamentale ale pierderii și forme de nedumerire. Boala Alzheimer se află în fruntea listei ca cea mai frecventă formă de demență, dar demența vasculară; demență cu corpi Lewy; demențe „mixte”; demențe asociate cu Parkinson, Huntington sau alte boli; demență care se dezvoltă prin intoxicație alcoolică sau de altă natură a creierului, HIV, boala Lyme sau o serie de alte infecții ale creierului; sau din encefalopatie traumatică (cronică sau mai curentă) se poate prezenta la orice clinică de neurologie activă. Acestea sunt ceea ce ai putea considera ca fiind „demența bunicului tău” – tipurile comune adesea asociate cu bătrânețea. FTD este o variantă deosebit de interesantă din mai multe motive. În primul rând, apare de obicei la indivizi relativ tineri, simptomele inițiale apar la vârsta de 50 sau 60 de ani . În cele mai multe cazuri , nu există nicio explicație genetică și, cu rare excepții, orice altă explicație a originii - cu excepția acelei vechi condiții medicale, ghinion. În al doilea rând, FTD are un impact inițial redus asupra memoriei mai largi a pacientului și a abilităților cognitive asociate. Pacientul va avea dificultăți să-și aleagă următorul cuvânt și, în cele din urmă, își va încetini vorbirea în timp ce creierul se luptă cu fluența verbală; se vor lupta să-și transpună sentimentele și emoțiile în acțiuni rapide și adecvate exprimate în mintea și corpul lor fizic, în timp ce memoria lor va apărea intactă.

Mit: E prea târziu să renunţi la fumat dacă ai fumat de ani de zile 1 /10 Adevăr: Renunțarea are beneficii aproape imediate. Circulația ta se va îmbunătăți, iar plămânii tăi vor funcționa mai bine. Riscul de cancer pulmonar va începe să scadă în timp. La zece ani după ce renunți la obicei, riscul tău de a muri din cauza cancerului scade cu 50% în comparație cu oamenii care continuă să fumeze. Mit: Țigările cu conținut scăzut de gudron sau „ușoare” sunt mai sigure decât cele obișnuite 2 /10 Fapt: Sunt la fel de riscante. Și ai grijă la mentol: unele cercetări sugerează că țigările cu mentol pot fi mai periculoase și mai greu de renunțat. Senzația lor de răcoare îi determină pe unii oameni să inspire mai profund. Mit: Este în regulă să fumezi marijuama 3 /10 Realitate: fumatul de marijuana poate crește riscul de cancer pulmonar. Mulți oameni care fumează marijuana fumează și țigări. Unele cercetări arată că persoanele care fac ambele ar putea avea și mai multe șanse de a face cancer pulmonar. Mit: Suplimentele antioxidante te protejează 4 /10 Realitate: Când cercetătorii au testat aceste produse, au descoperit în mod neașteptat un risc mai mare de cancer pulmonar în rândul fumătorilor care au luat beta-caroten. Discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră. Este în regulă să obțineți antioxidanți din fructe și legume. Mit: Pipele și trabucurile nu sunt o problemă 5 /10 Realitate: La fel ca și țigările, ele vă vor expune riscului de cancer la gură, gât, esofag și plămâni. Fumatul de trabucuri, în special, vă face mult mai probabil să faceți boli de inimă și plămâni. Mit: Fumatul este singurul risc 6 /10 Adevărat: este cel mai mare, dar mai sunt și altele. Cauza nr. 2 a cancerului pulmonar este un gaz radioactiv inodor numit radon. Eliberat de rocă și sol, se poate infiltra în case și alte clădiri. Îți poți testa casa sau biroul pentru asta. Sunați departamentul de sănătate de stat sau județean pentru informații. Mit: Pudra de talc este o cauză 7 /10 Realitate: Cercetările nu arată nicio legătură clară între cancerul pulmonar și respirația accidentală a pudrei de talc. Persoanele care lucrează cu alte substanțe chimice, inclusiv azbest și clorură de vinil, sunt mai susceptibile de a face boala. Mit: Dacă aveți cancer pulmonar, renunțarea la fumat este inutilă 8 /10 Adevărat: Dacă vă opriți, tratamentul dumneavoastră poate funcționa mai bine, iar efectele secundare ar putea fi mai ușoare. Și dacă aveți nevoie de o intervenție chirurgicală, cei care renunţă la fumat tind să se vindece mai bine decât fumătorii. Dacă aveți nevoie de radiații pentru cancerul laringelui, este mai puțin probabil să dobândiţi o voce răgușită dacă nu vă aprindeți ţigara. Și, în unele cazuri, renunțarea face ca un al doilea cancer să fie mai puțin probabil să îl dobândiţi.. Mit: Exercițiul nu îți afectează riscul 9 /10 Realitate: oamenii care fac activitate fizică regulată pot avea mai puține șanse de a face cancer pulmonar, arată studiile. De asemenea, antrenamentul vă ajută să funcționeze mai bine plămânii și vă ajută să preveniți bolile de inimă, accidentele vasculare cerebrale și multe alte afecțiuni grave. Mit: Poluarea aerului nu este o cauză 10 /10 Realitate: tutunul este de departe cea mai mare amenințare, dar și poluarea aerului este un factor de risc. Oamenii care locuiesc în zone cu o cantitate mare de ea au mai multe șanse de a face cancer pulmonar decât cei care locuiesc acolo unde aerul este mai curat. Multe orașe din SUA au redus poluarea aerului în ultimii ani, dar există încă niveluri periculoase în alte părți ale lumii.