“La radacina bucuriei se afla gratitudinea. Nu bucuria ne face recunoscatori, ci recunostinta ne umple de bucurie.”
[David Steindl Rast]
Din punct de vedre Psihologic:
Pentru o viață sănătoasă, recunoștința este esențială – conform studiilor științifice
Încă din primii ani, părinții și îngrijitorii noștri au ținut, cu obstinație, să ne inoculeze pas cu pas reguli de bună purtare, cu care să ne putem descurca în societate. Un banal „mulțumesc“ sau „te rog“ devin în timp expresii uzuale, pe care le verbalizăm aproape instinctiv, fără a ne gândi la ele în prealabil. Și totuși, dincolo de această politețe necesară unui trai firesc, neuroștiința ne arată că recunoștința are suplimentar capacitatea de a ne reîncărca creierul, pentru a ne face mai fericiți. Mai precis, neurologii au descoperit că sănătatea, respectiv, împlinirea (după care noi alergăm) pot fi atinse mai ușor decât ne-am imagina, și anume, printr-un simplu „mulțumesc“ spus din tot sufletul, adică prin practica firească de exprimare a recunoștinței.
În 2015, a fost publicat un studiu realizat de către psihologii dr. Robert Emmons (Universitatea California) și dr. Michael McCullough (Universitatea din Miami) prin care a fost supus testării impactul practicării recunoștinței în plan fizic. Mai exact, o treime dintre repondenți au ținut un jurnal cu lucrurile pentru care sunt recunoscători petrecute vreme de o săptămână, o altă treime dintre repondenți au ținut un jurnal cu lucrurile iritante trăite într-o săptămână și o altă treime a fost rugată să noteze evenimente trăite, fără să pună accent pe atașamentul emoțional (pozitiv sau negativ). Studiul a avut o durată de zece săptămâni, timp în care subiecții au trebuit să noteze cum s-au simțit fizic, dar și emoțional.
Primul grup (cel axat pe recunoștință), comparativ cu cel de-a doilea grup (cel axat pe iritare), la finalul cercetării a raportat mai puține vizite la medic, mult mai multă activitate fizică, dar și mult mai multă pozitivitate și optimism.
Realitatea zilelor noastre ne arată că ne-am înstrăinat de aceste cutume, oamenii fiind (pe stradă sau în trafic) de cele mai multe ori, triști, nemulțumiți, nervoși, lipsiți de acest sentiment al gratitudinii. Mai mult decât atât, existența pe piața muncii a target-urilor, a concurenței a cărei miză este doar partea pecuniară induce un sentiment de însingurare, dar și de dezvoltare a disprețului față de celălalt. De asemenea, hate-ul din zona online și amploarea pe care acesta a luat-o ar trebui gestionate cu mai multă compasiune, mergând cu umanitate pe firul evenimentelor pe care subiectul intrigator le-a trăit, precum și a condițiilor care l-au adus în acel punct.
Bunătatea, conectarea, compasiunea trebuie să fie elemente definitorii ale umanității, iar acestea ar trebui reintroduse în contextul actual (al degradării treptate) a lucrurilor ce nu mai par cool sau ușor demodate.
Cercetările făcute în căutarea explicațiilor asupra pozitivității și a gratitudinii au continuat, iar rezultatele au subliniat faptul că a ne concentra pe partea plină a paharului, dar și pe recunoștință ne poate îmbunătăți calitatea somnului, a vieții (prin reducerea anxietății sau depresiei) și totodată pot reduce riscul de insuficiență cardiacă, oboseala, sindromul inflamator. Așadar, creierul este punctul de pornire când vorbim de sănătate și bunăstare personală.
Cercetătorii de la Universitatea din California Los Angeles, într-un studiu de natură neurologică, au măsurat activitatea creierului (prin analizarea unor imagini realizate prin rezonanță magnetică în momentele când subiecții primeau niște cadouri). Activitatea crescută a creierului s-a depistat, în acest caz, în zona cortexului cingular anterior și a cortexului prefrontal medial (zone responsabile de cogniția morală, socială, judecată, empatie). Concluzia la care au ajuns oamenii de știință a fost aceea că emoția recunoștinței este direct proporțională cu atitudinea pozitivă, dar și cu susținerea din partea celorlalți, conducând la reducerea stresului.
Hipotalamusul (care se află la baza creierului și are un efect reglator al hormonilor responsabili de temperatura corpului și de instinctele de supraviețuire) este activat de către recunoștință, cu răspuns complementar asupra stresului cotidian, metabolismului, dar și asupra anumitor conduite. Recunoștința este strâns legată și de dopamină (hormon al plăcerii).
Adolescenții care au dat dovadă de recunoștință au dezvoltat o corelație inversă cu sentimentul intimidării, dar și cu suicidul. Adulții au înregistrat rezultate similare în relația cu sinele, dar și în cuplu. De cele mai multe ori, uităm cât de la îndemână poate fi recunoștința în situații de stres sau în perioade dificile (indiferent de natura acestora). Și totuși, dacă ne facem un obicei din a ține un jurnal în care să notăm (fie dimineața, fie seara) cel puțin trei lucruri pentru care suntem recunoscători sau dacă ne facem un scop din a le spune zilnic oamenilor din jurul nostru ce anume apreciem la ei ori dacă atunci când ne privim în oglindă găsim măcar o calitate la noi înșine sau ne mândrim cu o realizare recentă, putem spune că facem pași mărunți, dar siguri spre a ne îmbunătăți existența (din toate punctele de vedere).
A fi în regulă cu sinele se observă și în exterior, de aceea este extrem de important ca această pozitivitate reală să fie extinsă și în jurul nostru, dacă vrem să mișcăm munții din loc. Totodată, această practică trebuie să aibă o bază încă din fragedă pruncie, de aceea este important ca celor mici să li se inducă ideea că sunt unici, că sunt entități purtătoare de nenumărate calități intrinseci și extrinseci – tipar pe care copilul, odată ajuns adult, să poată croi relații și prietenii sănătoase, bazate pe gratitudine și admirație.
Din punct de vedere Spiritual şi cine doreşte să primească ÎNŢELEPCIUNE:
În CREŞTINISM
“A-I multumi lui Dumnezeu cand vantul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-I multumi insa cand este furtuna, atunci se arata adevarata recunostinta.”
[Sfantul Ioan Gura de Aur]
. “Dumnezeu ti-a daruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune multumesc?” [William A. Ward]
Cu trecerea vremii si timpului, se pare ca, tot mai putin auzim cuvinte de multumire pe care sa si le adreseze oamenii unii altora. Sau poate si sunt, dar uneori doar de politete sau complezenta si care, de cele mai multe ori din pacate, nu vin dintr-o inima sincera si plina de recunostinta.
Lucrul acesta ii face sa se simta nesocotiti ori tratati in mod superficial pe cei care merita cu adevarat recunostinta, insa va avea consecinte si in vietile celor ce nu stiu sa fie recunoscatori si sa aduca multumire pentru valorile primite sau investite in viata lor.
Cat de des vezi, de pilda, un elev care ar merge la profesorii lui sa le mutumeasca pentru ce a invatat? De fapt, pana si in familii, putini sunt barbatii care arata recunostinta pentru ce face sotia si invers.
Din viata Sf. Gherasim cunoastem, de asemenea, scena de duioasa recunostinta a unui leu caruia cuviosul parinte ii scosese o teapa din laba piciorului. Dupa moartea sfantului, animalul fioros al desertului i-a ramas recunoscator pana la sfarsit, murind de durere deasupra mormantului binefacatorului lui.
Ceea ce leul si alte fiinte asemanatoare fac din instinct, crestinul trebuie sa implineasca din constiinta si credinta, ca pe una din cele mai inalte si obligatorii porunci, ca expresie a inimii sale simtitoare, delicate, atente si credincioase, ca un raspuns cu binecuvantari la binecuvantarile primite. Sfantul Apostol Pavel ne intreaba:
“Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?”. Oricum ne-am privi, nimic nu ne apartine. Datoram totul parintilor nostri, Bisericii, scolii, tarii, lui Dumnezeu, “caci toata darea cea buna si tot darul desavarsit se pogoara de sus” (Iacob 1, 17), de la Parintele indurarilor.
Trebuie sa remarcam, sa subliniem si sa retinem cu totii ca este pacat mare si grav nerecunostinta fata de parinti, atunci cand nu le aratam respectul si purtarea de grija cuvenite pentru tot ceea ce au facut pentru noi, cand nu-i vizitam, nu-i ajutam sau, si mai rau, cand nu le vorbim frumos sau le-am uitat mormantul si rugaciunea de pomenire pentru sufletul lor.
“Cu fapta si cu cuvantul cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti vina binecuvantare de la ei… Ca un hulitor este cel ce paraseste pe tata si blestemat de Domnul este cel ce manie pe mama sa”, spune cuvantul Domnului (Sirah 3, 8 si 16).
In acelasi pacat cadem cand ne prefacem ca nu mai cunoastem pe cei care au avut un rol in formarea noastra intelectuala si morala, pe dascalii, profesorii, sprijinitorii si ajutatorii nostri, cand nu stim sa-i salutam, sa le spunem un cuvant bun sau sa-i vizitam.
Recunostinta si multumirea sunt sentimente nobile ce se trezesc in sufletele curate la primirea unor binefaceri, a unui dar sau in fata unei atitudini binevoitoare. Cel stapanit de aceste sentimente da dovada de curatie si noblete sufleteasca, de pretuire a binefacerilor, de vrednicie in a primi aceste binefaceri. El se invredniceste, prin recunostinta, de dragoste si stima, de incredere si sporire in daruri.
În sanscrită : NAMASTE
Spunând cuvântul Namasté , mulțumim celeilalte persoane și le recunoaștem pentru ceea ce au făcut. Cu toate acestea, mulțumind altora, vă recunoașteți și pe voi înșivă, pentru că amândoi ați avut un rol în crearea unei conexiuni reciproce.
Adică, dacă, de exemplu, ajut un prieten să rezolve o problemă și ei îmi mulțumesc, amândoi ieșim din situație beneficiind: au rezolvat o problemă și am făcut un act nobil. Noi, împreună, formăm un tot în care ne recunoaștem reciproc în mod egal.
Cum putem integra aceste valori în viața noastră de zi cu zi?
Pentru a-ți implementa sentimentul de recunoștință, trebuie mai întâi să înveți să fii umil , dar ai grijă - smerenia nu înseamnă că dai totul altora și nu păstrezi nimic pentru tine. A fi umil înseamnă să știm să ne judecăm propriile limite, să ne recunoaștem greșelile și să învățăm să ne bucurăm și să apreciem lucrurile simple , având în același timp o minte deschisă și recunoscând că putem învăța de la ceilalți și putem primi ajutor de la ce au de oferit ne. Cel care este umil este recunoscător, pentru că înțelege la fel de bine ca oricine valoarea reală a lucrurilor.
Respectați-i pe cei din jur, respectați Natura și amintiți-vă, de asemenea, să vă respectați.
Apreciază- ți prietenii și familia, ascultă și învață din fiecare experiență. Onorați-i pe toți și pe voi înșivă, așa cum meritați, ca parte a acestui „totul”.
Fii fericit pentru tot ceea ce faci și pentru tot ceea ce primești de la ceilalți și din împrejurimi, oricât de mic ar fi.
Fii recunoscător , amintește-ți să fii mereu recunoscător pentru tot ceea ce vezi, tot ceea ce simți, tot ceea ce primești ... Pentru că totul face parte din tine, precum și acea totalitate în care îți poți găsi adevăratul echilibru.